Psihoterapeut Alexandra Mavrodin

Un scenariu de viață se formează în copilărie și este influențat de ceea ce vedem în familie sau în jurul nostru. Într-un fel, atunci ne creionăm destinul, ne facem un plan de viață inconștient. Iată mai multe detalii. Încă din copilărie preiei obiceiuri și moduri de gândire care urmează să îți determine existența. Încă de mic înveți dacă urmează să ai rolul de învigator sau de învins, dacă urmează să te implici în acțiuni care să determine schimbarea a ceea nu îți place sau să te conformezi cu rolul de victimă, încă de mic îți dobândești convingerile. Consider că e necesar să menționez că scenariul de viață nu este neapărat, negativ ci poate să fie unul pozitiv. Acesta este determinat de ceea ce ai văzut în copilărie. Dacă în copilărie ai observat persoanele dragi că stau în relații toxice sau abuzive, din păcate, există posibilitatea ca adult să faci același lucru. Asta se întâmplă deoarece aceasta a fost normalitatea ta, asta ai învățat că se întâmplă într-o relație. Poate că te sim...

  Probabil li s-a intamplat tuturor ca la un moment dat sa afirme cu tarie ca nu va face vreodata ceva anume. Poate din cauza introiectiilor sau poate doar din cauza unor judecati pe care suntem atat de obisnuiti sa le emanam, deseori involuntar. Iar la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu, parca treziti dintr-un vis, reflectam putin si observam ca undeva, cumva ne-am incalcat principiile. Si ce e de facut? Putem sa simtim furie, neputinta, sa ne autocriticam si autoblamam, sa incercam sa fugim de realitate dar nu putem sa fugim de noua varianta a noastra. Este foarte posibil sa ne confruntam pe intregul proces cu rusinea, iar in mod automat sa intervina si probleme cu stima de sine. Pana la urma doar am facut ceva nespecific nostru, nu? Nu multi stiu adevarata importanta a rusinii si modul in care acesta ne afecteaza viata, faptul ca insasi trairea rusinii este vazuta si simtita ca fiind inferioara; ceea ce inseamna ca rusinea insasi va fi rusinoasa si va tinde sa fie ascunsa...

  De ce ajung oamenii la psiholog? Cele mai frecvente cazuri pe care le au oamenii care ajung la psiholog țin de stima de sine scăzută, atacuri de panică, somatizări (boli fizice – realizează multipe controale medicale și nu descoperă nimic, cauza fiind una psihică), traume, doliu, trec prin divorț, relații toxice de cuplu, dificultăți întâmpinate din rolul de părinte (caută suport) și dezvoltare personală. Din păcate, oamenii vin la terapie în mare parte atunci când le ajunge cuțitul la os. Ulterior o parte dintre ei aleg să continue procesul terapeutic pentru dezvoltare personală. Cea mai întâlnită cauză de divorț Cea mai frecventă cauză despărțirilor este lipsa comunicării. Din perspectiva mea, un mod funcțional de a avea o relație de cuplu este acordând atenție limbajului iubirii. Conform dr. Gary Chapman, există 5 limbaje de iubire: cuvintele de încurajare (declarații), timpul petrecut alături de partener (nu „vegetând” în fața televizorului, ci având diverse activități de cup...

Relaţia cu copiii tǎi adulţi este una dificilǎ? Crezi că e complicat sau prea târziu să schimbi ceva? Iată câteva sfaturi de la psihologi. Doreṣti sǎ o îți îmbunǎtǎţeṣti relația cu copiii, însǎ pare mai probabil sǎ câṣtigi la loto? Deseori capitulăm prea ușor gândindu-ne că nu avem sorți de izbândă. Dar cum să aflăm adevărul dacă nici măcar nu încercăm? Așadar, întreabă-te care sunt pașii pe care trebuie să îi faci pentru a obține ceea ce dorești. Totul începe cu primul pas… Pentru anumiți părinți, copilul ajuns adult poate fi o provocare. Apare sentimentul de cuib gol, de abandon, de inutilitate. Copilul nu demult ascultător, care le căuta sfaturile și ghidarea, este acum un adult autonom și (în cazurile fericite) responsabil. Dar asta nu înseamnă că relația s-a deteriorat, ci doar intră într-o nouă etapă. Iar pentru a-i face față cu succes, părinții au nevoie de răbdare, empatie, autocontrol, înţelegere ṣi susţinere. Înţelege cǎ s-a maturizat, nu mai este un copil Poate sǎ fie difici...

  Veşti bune dacă doriți să vă schimbați viața și să aveți parte de ceea ce vă face fericiți! Probabil că mulţi dintre voi va gândiţi că este evident că da, cine ar spune nu? Ei bine, sunt şi persoane care nu doresc să iasă din zona de confort, sau cărora rolul de victimă le îndeplineşte atât de multe nevoi, încât nu pot renunţa la el. Despre placebo cred că se cunosc suficiente informaţii, astfel încât să nu mai reprezinte vreun mister. Cu toate astea, despre „fratele” său, nocebo, nu s-au auzit chiar atât de multe. Principiul nocebo constă în emiterea unor gânduri negative la adresa ta sau a altora, gânduri ce pot prinde contur în mintea persoanei căreia îi sunt adresate şi, cum creierul crede ceea ce îi spui, acestea au mari şanse să se îndeplinească. Termenul a fost introdus încă din 1961 şi înseamnă “voi face rău”. Se pare cǎ până ṣi termenul în sine preconizează ceva negativ. Dar, ca în orice proces terapeutic, primul pas este conştientizarea. Ulterior se poate discuta şi des...

Rusinea este sursa multor complexe, duce la depresie, auto-indoiala, izolare, singuratate, tulburari compulsive, perfectionism, sentimente de inferioritate. Asadar sa scapam de ea, iata cum. Cand apare rusinea Mesajele de rusinare sunt in mare parte verbale, dar puterea rusinii se poate manifesta si printr-o privire dispretuitoare, umilitoare sau plina de dezgust. Un moment de rusine poate fi o umilinta atat de dureroasa sau o indignare atat de profunda, incat putem simti ca ne-a fost rapita demnitatea. Nimeni nu se naste rusinat. Aceasta este o emotie invatata, ce incepe sa apara in jurul varstei de doi ani, cand invatam sa spunem nu. Perioada este confuza pentru cel mic deoarece este premiat cand nu face ce ar vrea sa faca doar pentru ca nu se cuvine. Utilizarea rusinii de catre parinti are cele mai profunde efecte asupra copiilor. Imaginea de sine a unui copil poate fi afectata si din cauza mesajelor de rusinare ale parintilor, ale fratilor mai mari sau ale prietenilor. Deoarece cop...

Schimb de cuvinte incendiare ziua, când poate ești la birou, scenarii erotice seara, poze revelatoare… Sexting nu mai e un fenomen nou, dar merită să-l încerci. Uite de ce. Ei bine, da! Sexting-ul ajută la creșterea stimei de sine. Este o metodă inedită ce presupune detașare și dorința de a lăsa frâu liber imaginației, și chiar dacă la început poate fi ușor intimidant, datorită faptului că te afli la adăpostul telefonului poți dovedi o deschidere mult mai mare. Ideea de a trimite mesaje cu un conținut sexual, de a-ți incita partenerul sau partenera, ba chiar un necunoscut, ideea de flirt și mai ales posibilitatea de a spune în cuvinte sau poze ceea ce ai vrea să-i faci celuilalt, poate ajuta relația în sine și oferă posibilitatea unei noi viziuni. Trăim într-o lume în care tehnologia este peste tot și oamenilor le e mult mai ușor să se conecteze online, decât în viața reală. Schimbul de mesaje sexuale poate însenina ziua oricui, iar multiplele aplicații, extrem de ludice, au o contribu...

Este recomandat să ieșim din relații de cuplu toxice cât mai curând. Dar oare de ce intrăm în ele? Și de ce ne ia, uneori, prea mult timp să le părăsim…? Răspunsuri în continuare. Cu siguranță sunt des întâlnite astfel de relații. Te-ai întrebat vreodată ce te ține sau îi ține pe cei din jur într-o astfel de toxicitate? În cele mai multe cazuri, deși sună ca un clișeu, nu se gândesc că poate fi altfel. Așa au crescut. Asta e ceea ce au văzut în copilărie: o mama nefericită, un tată absent, o mătușa ce trecea cu vederea infidelitățile soțului, o verișoară agresată fizic sau verbal, o vecină chinuită în relație, etc. Când acesta este modul în care am crescut, e firesc ca asta să ni se pară normal. De asemenea, poți rămâne într-o relație care îți dăunează pentru că ești dependent de ea. Pentru că, așa cum e, face parte din normalitatea ta. Asta e rutina ta. Pentru tine poate să fie normal să suferi, că doar o faci de atâția ani. Există multe cazuri în care astfel de relații există doar de...

  Deseori ne surprindem rămânând mult peste limita de toleranţă în diverse situaţii (relaţii, job și exemplele pot continua) care nu ne fac bine sau nu ne mai plac. Timpul poate trece atât de repede şi zona de confort rămâne zona sigură, astfel încât, oricât de greu ne-ar fi să stăm într-o situaţie nedorită, de multe ori acceptăm să facem asta în continuare din cauza fricii de necunoscut.   Bineînţeles că găsim tot felul de pretexte pentru a continua astfel (venit sigur, frica de singurătate etc) şi uităm care ne sunt nevoile reale sau ce am putea avea de câştigat dacă într-adevăr am ieṣi din situaţia toxicǎ.  Putem să stăm în relaţii pentru că ne considerăm norocoşi că le avem (aşa cum sunt ele) şi renuntăm să punem limite din cauza fricii de a le pierde. La bază poate sta o stimă de sine scăzută. Întrebarea pe care consider că ar trebui să ţi-o adresezi dacă eşti într-o relaţie toxică sau într-o situaţie care îţi dăunează, este: “ce am eu de pierdut dacă stau?”  Ră...

  Sunt un parinte bun? Imi cresc bine copilul? Ma straduiesc suficient? E vina mea ca juniorul nu se descurca la scoala? Sau ca face din orice fleac adevarate crize de nervi? Psihoterapeutul Alexandra Voica ne spune de ce tot mai multi parinti apeleaza la psihoterapie, cand si cum stim ca avem nevoie de un ajutor specializat ca sa ne crestem mai bine copilul. Am inteles ca tot mai multi parinti apeleaza la psiholog. Cand ajung parintii la psiholog si de ce? Da, asa este. In prezent, cei mai multi clienti din cabinetul meu de psihoterapie sunt parinti. Ajung la psiholog cand se simt fie coplesiti de rolul de parinte, fie simt ca nu sunt parinti suficient de buni, au nevoie sa fie ghidati sau doar  sa aiba un loc al lor unde pot macar o ora pe saptamana sa vorbeasca despre ei si problemele lor. La terapie vin in procent mult mai mare mamele. Nu lipsesc nici tatii, insa deschiderea spre ajutorul unui specialist in astfel de situatii e preponderent a mamei. Am o clienta care momen...

  Buna, Sunt Alexandra  Mavrodin si sunt trainer si psihoterapeut integrativ. Imi desfasor activitatea profesionala in cadrul propriului cabinet de psihologie. In 2010 am absolvit facultatea de psihologie, dupa care am facut master in marketingul serviciilor.  Totodata am urmat un programul de formare romano-britanic, in sistem masteral al Asociatiei Romane de Psihoterapie Integrativa (doi ani de formare in psihoterapie si doi ani de supervizare). Formarea e acreditata de Colegiul Psihologilor din Romania si de Asociatia Europena de Psihoterapie Integrativa. Pe langa acestea, am participat la cursuri precum: - Programul de specializare de formator/ trainer; - Conferinta Internationala de Psihotraumatologie, editia a VI-a cu tema “Stres, Trauma si Relationare Umana”;  - Workshop-ul “Traume de Relatie” organizat de Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei; - Cursul de formare profesionala continua cu tema “Managementul Furiei”;  - Cursul de formare profesi...