Psihoterapie pentru parinti: cand avem nevoie de ajutor?

 

Sunt un parinte bun? Imi cresc bine copilul? Ma straduiesc suficient? E vina mea ca juniorul nu se descurca la scoala? Sau ca face din orice fleac adevarate crize de nervi? Psihoterapeutul Alexandra Voica ne spune de ce tot mai multi parinti apeleaza la psihoterapie, cand si cum stim ca avem nevoie de un ajutor specializat ca sa ne crestem mai bine copilul.

Am inteles ca tot mai multi parinti apeleaza la psiholog. Cand ajung parintii la psiholog si de ce?

Da, asa este. In prezent, cei mai multi clienti din cabinetul meu de psihoterapie sunt parinti. Ajung la psiholog cand se simt fie coplesiti de rolul de parinte, fie simt ca nu sunt parinti suficient de buni, au nevoie sa fie ghidati sau doar  sa aiba un loc al lor unde pot macar o ora pe saptamana sa vorbeasca despre ei si problemele lor.

La terapie vin in procent mult mai mare mamele. Nu lipsesc nici tatii, insa deschiderea spre ajutorul unui specialist in astfel de situatii e preponderent a mamei. Am o clienta care momentan face terapie pentru dezvoltare personala. E in terapie de un an. Are doi copii. A evoluat foarte frumos. Initial a spus ca totul e in regula in viata ei. La primele sedinţe vorbea mult despre cei mici, despre realizarile lor, despre toti ceilalti, dar nu si despre ea. Dupa cateva sedinte a inceput sa se deschida cu adevarat si am inceput sa lucram. Am avut rezultate abia dupa ce s-a deschis si am inceput sa lucram traumele ei.

O alta mama a ales sa inceapa un proces terapeutic in momentul in care copilul a intrat in clasa zero si au aparut foarte multe tensiuni.

Care sunt motivele cele mai frecvente pentru care nu se mai descurca singuri si cer ajutor?

Nu stiu daca as putea spune neaparat ca nu se descurca singuri, ci ca viata e mai usoara cand primesti un ajutor. Am avut o clienta care a venit la terapie deoarece urma sa nu mai alapteze si voia parerea unui specialist. Alta mama, care avea sentimente negative fata de alaptare, a vrut sa stie cum le poate elimina. Unele mame se simt furioase, uneori neputincioase, si nu vor sa se mai infurie, sunt parinti care se critica si se desconsidera pentru ca uneori ridica tonul la copii. Alt exemplu des intalnit in cabinet tine de cupluri aflate in relatii disfunctionale si care se straduiesc sa ramana in ele de teama de a nu fi buni parinti.

Sunt parinti care vin in terapie pentru ca vor putin “ghidaj” in relatia cu copilul. Altii vin pentru ca nu vor sa isi duca copilul la psihoterapeut. E foarte important sa se stie ca, atunci cand avem un copil, ni se apasa foarte multe “butoane” si e dificil sa facem fata tuturor situatiilor. Cu cat avem mai multe lucruri nerezolvate si neacceptate din copilaria noastra, cu atat mai provocator rolul de parinte.

Sunt copiii de astazi diferiti de cei dintotdeauna? Parintii au alte valori morale?

Da. Copiii sunt mult mai creativi, mult mai intuitivi, mai deschisi fata de generatiile trecute. Copiii de astazi au acces direct la foarte multa informatie, pe care o gestioneaza singuri (dispozitive digitale, telefoane, tablete). Diferentele sunt enorme, chiar si intr-o perioada relativ scurta, cum ar fi de-a lungul unei singure generatii. Intre copiiii crescuţt pe vremea lui Ceausescu sau chiar din generatia care a urmat imediat dupa si cei de astazi sunt diferente semnificative. Isi pun amprenta contextul social, viata intrauterina, uneori confuzia generala care apare la nivelul societatii. Dar si modul in care a evoluat societatea in ceea ce priveste “stiinta” de a fi parinte: accesul la informatii, cartile de parenting, emisiunile pe youtube din care afli multe, accesul la traininguri de specialitate, participarea la seminarii, etc.

Cator copii din generatia trecuta li se vorbea despre sex? Cati parinti stiau cum sa gestioneze informatia ca fiii sau ficele lor se masturbeaza la o varsta frageda (atunci cand isi exploreaza corpul)? Oare cati parinti stiu chiar sii acum cum sa gestioneze o astfel de situatie? Cati stiu daca e normal si cum ar trebui sa reactioneze ori ce sa spuna? Sunt alte cateva exemple din ceea ce “aduc” mamele in terapie. Mame care vor confirmare ca sunt sau nu sunt parinti buni. Sa stie ca daca au momente de furie, nu li se anuleaza tot ceea ce au facut bine pentru copiii lor. Mame care afla cum sa-si educe copiii din punct de vedere financiar. Cum sa ii invete sa isi gestioneze furia sau cum sa ii ajute sa isi dezvolte anumite abilitati.

Mersul la terapie e foarte util. Parintii pot invata si despre stima de sine si ca e nevoie sa valideze comportamentele pozitive ale copiilor lor.

Cu copilul la psiholog sau singuri? Cum e mai bine?

E bine oricum, dar important e sa mearga la psihoterapeutul pregatit pentru asta. Multe persoane in Romania inca nu fac distinctia dintre psihiatru, psiholog si psihoterapeut. E important ca pentru copil sa se adreseze unui psiholog specializat in lucrul cu copiii. Daca merge doar parintele, atunci se poate adresa unui psihoterapeut care lucreaza cu adultii. Eu sunt de parere ca, daca doar copiii fac terapie, e prea putin. Sunt parinti care aduc copilul la terapie pentru a fi “reparat”. Cat timp parintele nu invata cum sa gestioneze anumite situatii, e o lupta continua intre ce spune psihologul copilului si ce face parintele acasa.

Ce spera/vor parintii sa obtina din psihoterapie?

Procesul terapeutic nu e mereu unul usor, pentru ca ajungi sa lucrezi parti foarte dureroase din viata ta. E nevoie de multa munca. E necesar ca parintele si terapeutul sa se intalneasca la jumatate.

Am clienti care au reusit sa isi indeplineasca obiectivele prin terapia individuala, centrandu-ne pe ei. Dupa ce au reusit sa constientizeze de ce reacţtoneaza negativ in unele situatii, au reusit sa-si schimbe comportamentul. De cele mai multe ori au nevoie sa se ierte, sa nu mai puna atat de multa presiune pe ei, sa accepte ca nimeni nu e perfect si ca din greseli pot invata, astfel incat sa nu le mai faca pe viitor. Au nevoie sa inteleaga ca e uman sa iei o pauza (da, chiar si de la mamicenie), sa invete sa prioritizeze lucrurile, ca nu e nimic rau sa iasa din cand in cand la o cafea cu prietenii sa isi incarce bateriile.

Un exemplu din cabinet care imi vine acum in minte este o clienta, mama unui copil de 6 ani. A venit cu atacuri de panica, somatizari (stari fizice rele, pentru care nu a gasit nicio explicatie din punct de vedere medical). Cand a inceput terapia se considera o mama rea. Si de cele mai multe ori asta vine la pachet cu sentimente de vinovatie, rusine, de inadecvare, ca ai dat gres etc. In prezent este bine, are si momente in care ii e greu, pentru ca in viata nu se intampla doar ceea ce ne dorim, important e cum gestionam evenimentele. Dar acum stie ca sunt perioade si perioade si cum sa le faca fata.

Care e diferenta intre un parinte care a fost la psihoterapie si unul care nu?

Diferenta, zic eu, e enorma! De la limbaj (vocabular mult mai complex), la modul in care stie cum sa gestioneze conflictele din familie si ce e normal sa discute cu copilul. Invata cand apare rusinea si cum si ce pot face pentru a-si ajuta copilul sa se dezvolte armonios. Invata ca e normal sa simti furie si cum poti sa o “scoti afara” intr-un mod sanatos!

Un parinte care a fost la psihoterapie nu mai pune atat de multa presiune pe el si nici pe copil. Afla ca exista carti de specialitate pentru dezvoltarea celor mici si care sunt acelea (din care invata cum sa isi ajute copilul sa depaseasca teama de intuneric, carti din care invata ca e normal sa si planga, din care le pot explica celor mici cum au aparut ei, etc). Un alt atu este faptul ca un parinte care a facut sedinte de psihoterapie e mult mai deschis sa isi duca copilul la terapie, daca e cazul.

Care sunt indiciile ca, in calitate de parinte, ai nevoie de psihoterapie?

Foarte buna intrebare! As spune ca principalele indicii sunt: epuizare fizica si/sau psihica (burnout), ganduri negative, episoade de furie indreptate spre ei sau spre cei mici, chiar si atacuri de panica, tulburari ale somnului, se considera parinti rai, pun prea multa presiune pe copii, iar problemele lor încep sa se vada inclusiv in comportamentul copilului – atunci e momentul sa apeleze la psihoterapie!

Sursa: 24life.ro