Scufundarea in necunoscut si certificarea pentru o alta lume

Acesta e un articol promis la inceputul cursurilor de scuba diving. E despre cum putem evolua oricand, cum putem sa ne depasim limitele, sa ne panicam si totusi sa continuam, sa descoperim noi lucruri despre noi si despre lume.

Tocmai am finalizat cursurile de scuba.  Am obtinut certificarea de scuba diver. Adica am voie sa ma scufund pana la 12m cu instructor. Un prim pas. Iar ce conteaza si mai mult decat certificarea, e ce am descoperit pe parcurs si cum o lume complet noua s-a deschis pentru mine.

A fost un curs intens, cu sentimente pozitive, frici noi descoperite, extaz, gandul ca nu sunt suficient de buna pentru asta, comparat cu ritmul celorlalti (ce pe uscat mananc pe paine a Nu se face) si multe provocari si reusite intr-un timp relativ scurt.

Totul a inceput de la un cadou pentru sotul meu care fara sa stie despre ce e vorba a zis ca orice ar fi, sa facem impreuna. Probabil daca stia ca e un curs de scuba, nu ar fi mentionat asta. 

Scuba nu se face pentru altcineva si doar daca te simti perfect in siguranta. Insa am zis sa incerc si vad eu daca e de mine sau nu.

Mentionez nivelul meu de la inceputul cursului: nu folosisem niciodata nici macar un tub de snorkeling, in apa intram doar pe scara sau gradual de pe mal (niciodata prin saritura), nu ma bagam cu capul in apa, nici macar nu imi udam fata la piscina sau mare. Asa ca da, provocator si neasteptat. 

Nu imi era frica de apa, inot, insa nu imi bagam capul in apa. 

Experienta a fost fascinanta, eliberatoare, noua si vindecatoare in acelasi timp. Nu a fost doar despre apa sau despre cum sa uit sa respir pe nas, a fost despre a ma duce adanc intr-o altfel de cunoastere a mea.

Stiam despre mine ca era sa mor inecata de doua ori. Stiam ca nu imi e frica de apa, ca nu imi e frica daca sunt unde apa are un nivel ridicat asa ca am presupus ca doar nu sunt fan stat cu capul in apa.

De fapt, cand am intrat la cursuri prima oara cu capul total in apa si m-am dus pe fundul bazinului, am realizat ca de fapt frica era sa am nasul acoperit, sa nu vad suprafata si mi-au venit pe repede inainte in minte momentele in care era sa ma inec. Infricasator, nu gluma.

Cum era evident, am avut senzatia ca urmeaza sa am cel putin un atac de panica aflandu-ma la 5m in bazin. Din fericire am avut instructori buni, care mi-au respectat ritmul, m-au incurajat si m-au lasat sa ma invat gradual cu mediul.

Mentionez ca intratul in apa se face cu pas de urias...deci am avut prima provocare inainte de a intra in bazin. Si am depasit-o.

A fost un drum cu susuri si coborasuri si pe parcurs am avut parte si de alte provocari care la inceput nici nu existau.

M-am surprins facand ceva total nou si in afara zonei mele de confort. Subliniez ca fara sa pun presiune pe mine. Sunt foarte rationala si asumata cand vine vorba de siguranta si viata mea.

Mi-am depasit multe frici, m-am surprins comparandu-ma cu sotul meu desi el era super familiar si confortabil cu statul sub apa si desi stiu ca asta nu trebuie facut. Am cunoscut oameni noi, am legat prietenii, am avut un moment decisiv cand m-am gandit daca sa continui cu scuba dupa ce intr-o zi am simtit ca am dat inapoi si am simtit ca nu reusesc sa fac exercitiile care trebuiesc facute sa ma simt in siguranta. M-am intors gandindu-ma foarte serios daca e ceva ce pot real sa fac, daca e ceva ce ma bucura sau as face doar de dragul unor altfel de vacante. 

Ce m-a ajutat? Comunicarea. Am spus unde intampin dificultati, cum m-am simtit, ce factori au dus la asta, ce am nevoie si nu in ultimul rand, instructorii.

Echipa lor e una foarte misto. Se vede cat suflet pun in asta, ca e pasiune, cata rabdare au si cat de mult pun accentul pe siguranta, relaxare, placere si pe a respecta ritmul fiecaruia.

Ce am descoperit despre mine? Ca pot face scuba. 

Asa ca am adaugat un nou rol pe care il am: scafandru. Ha, ce bine suna! :)

A fost o experienta intensa, a fost cu panica, a fost cu respectarea propriului ritm, cu sustinere pe tot parcursul cursului, cu liniste totala sub apa, cu bucuria de a vedea raci si pesti in lac, cu noi descoperiri.

Scuba e despre increderea in celalalt, despre relatie, despre autoreglare, prezenta si respiratie. 

Apa nu te lasa sa grabesti nimic, Iti cere prezenta, control, incredere in corp si in cel care iti e alaturi. 

A fost un proces de invatare - cu frici, cu ezitari, cu momente de pura uimire.

Nu m-am oprit. O sa ma intorc in apa si o sa reusesc sa evoluez cu fiecare noua scufundare. Apa asteapta. 

Zambesc cand scriu pentru ca desi cred ca in viata e un atu sa continuam sa invatam indiferent de varsta, ma bucur sa vad ca desi sunt un om care a lucrat atat de mult cu sine, inca ma pot surprinde.

Viata mea e despre prezent, recunostinta, oameni calitativi, meseria dorita si toate celalalte roluri pe care le am si le fac cu placere. 💓

Nu spun ca viata e roz mereu si tocmai de asta scriu acum. Sa arat ca desi sunt psihoterapeut, inca pot sa ma descopar, inca pot sa simt noi frici, sa am noi constientizari, sa-mi depasesc limitele. Cum pot sa ma si stresez sau sa fiu dezamagita, insa azi nu e despre asta. 👅

Un lucru pe care il cred cu tarie e ca oricine se poate schimba atata timp cat doreste si munceste la asta!

Nu e un articol reclama, insa nu pot sa nu inchei asa. Multumesc celor de la BDOds Diving School pentru rabdare, profesionalism, prezenta, zambete, deschidere, disponibilitate si pentru ca datorita lor acum o sa descopar un nou univers!