Cine suntem dincolo de rolurile noastre? Despre identitate si echilibru in cuplu
Invatam cum sa fim cu mult inainte sa stim cine suntem. Din copilarie, observam ce este apreciat, ce ii bucura pe adultii importanti din viata noastra si ce creeaza tensiune. Invatam sa citim tonul vocii, tacerea, reactiile celorlalti si, uneori, sa ne ajustam pentru a pastra apropierea si linistea. Unii copii invata sa nu deranjeze, sa nu ceara prea mult, sa fie cuminti, responsabili si de ajutor. Invata sa anticipeze nevoile celorlalti si ajung, uneori, sa fie „copilul care se descurca”, cel care nu creeaza probleme si pe care adultii se pot baza. Mai tarziu, acel copil poate deveni adultul care observa tot, organizeaza tot, rezolva tot si simte ca trebuie sa poata mereu. Nu este nimic gresit in responsabilitate sau grija. Dificultatea apare atunci cand ele nu mai sunt alegeri, ci devin singurul mod in care stim sa functionam. Cand „pot” se transforma in „trebuie”, iar ceea ce facem incepe sa se confunde cu cine suntem. Pentru ca un rol este ceva ce avem, nu ceva ce suntem. Pute...