Energizantul – pericolul real si riscul consumului pana in 20 de ani

 

Acest articol este scris pentru a ajuta la constientizarea riscului real al consumului de bauturi energizante, mai ales inainte ca creierul sa fie complet maturizat. Este un subiect frecvent minimalizat, desi are un impact direct asupra modului in care adolescentii invata sa isi regleze energia, emotiile si capacitatea de a face fata stresului 🧠

Energizantele sunt asociate cu performanta, rezistenta si „a tine pasul”. Sunt legale, accesibile si intens promovate, ceea ce le face sa para inofensive. In realitate, efectele lor nu apar brusc. Se construiesc lent, prin repetitie si adaptare, exact intr-o perioada in care creierul este mult mai sensibil la stimulare.

Un creier aflat in dezvoltare functioneaza diferit de unul matur. Zonele responsabile de autocontrol, asertivitate si reglare emotionala sunt inca in proces de maturizare, in timp ce sistemul de recompensa este foarte activ. Aceasta combinatie face ca substantele stimulante sa aiba un impact mult mai puternic decat pare la prima vedere.

Bauturile energizante actioneaza direct asupra sistemului nervos central. Cofeina si ceilalti stimulanti blocheaza semnalele naturale de oboseala si cresc artificial eliberarea de dopamina. Dopamina este implicata in motivatie, placere si invatarea obiceiurilor. Creierul invata rapid asocierea: „dupa asta pot”, „dupa asta rezist”, „dupa asta functionez”.

La nivel cerebral, mecanismul prin care energizantele actioneaza este similar cu cel implicat in consumul de droguri stimulante. Nu ca intensitate, ci ca traseu neurobiologic. Sunt activate aceleasi circuite ale recompensei, aceeasi eliberare fortata de dopamina, aceeasi invatare rapida de tip „fara stimul nu pot functiona”. Pentru un creier aflat in dezvoltare, aceasta stimulare repetata este mult mai riscanta decat pare, pentru ca modeleaza modul in care creierul invata sa faca fata efortului si stresului.

Energizantele nu „omoara” neuronii direct, insa ii suprasolicita. Stimularea excesiva repetata creste stresul neuronal, afecteaza conexiunile dintre neuroni si reduce capacitatea creierului de a se autoregla. Pe termen lung, acest lucru se poate traduce prin instabilitate emotionala, dificultati de concentrare si o vulnerabilitate mai mare la adictii.

De cele mai multe ori, acest tip de consum nu apare din placere. Apare in perioade de stres, de invatat intens, de presiune academica sau emotionala. Creierul cauta o solutie rapida ca sa tina pasul. Asa se dezvolta dependenta functionala: consumul nu pentru stare de bine, ci pentru a putea functiona.

La inceput, pare ca ajuta. Prelungeste concentrarea si amana epuizarea. In timp, creierul se adapteaza. Apare toleranta, iar fara stimul extern apar oboseala accentuata, iritabilitatea si dificultatile de concentrare. In acel moment, consumul nu mai este o alegere constienta, ci pare o conditie pentru functionare.

Un aspect important este ca dependenta nu dispare intotdeauna odata cu oprirea consumului. Uneori ramane sub forma unei idei persistente: „fara cofeina nu pot invata”, „fara energizant nu pot fi atent”. Aceasta idee poate aparea chiar si atunci cand corpul este odihnit. Nu pentru ca nevoia este reala, ci pentru ca asocierea a fost invatata in perioade de epuizare.

Pe acest fond, anxietatea devine mai frecventa. Sistemul nervos ramane in alerta, somnul se fragmenteaza, iar reglarea emotionala devine mai dificila. Multi adolescenti ajung sa creada ca „asa sunt ei”, fara sa faca legatura cu modul in care isi stimuleaza zilnic creierul.

Consumul de energizante la copii si adolescenti nu este un detaliu minor. Este o interventie directa intr-un creier care invata cum sa functioneze sub presiune. Tiparele adictive nu apar brusc, ci se construiesc incet, prin repetitie si toleranta. De aceea, rolul adultilor ramane esential: observare, limite clare si grija reala. 🤍

Dincolo de energizante, suplimente sau solutii rapide, ramane relatia fiecaruia cu propriul corp, cu oboseala si cu limitele personale. Felul in care ne gestionam energia, presiunea de a functiona constant si dificultatea de a ne opri spun adesea mai mult decat pare la prima vedere.

Aceste aspecte nu se schimba prin interventii de moment, ci prin intelegere, timp si constanta. Pentru unii oameni, un proces terapeutic poate deveni spatiul in care aceste mecanisme sunt explorate si asezate, intr-un ritm personal, bazat pe relatie, frecventa si respect reciproc 🌱