Psihoterapeut Alexandra Mavrodin

  Am auzit pareri si pareri despre cum se presupune ca ar fi viata unui psihoterapeut. Majoritatea cred ca e perfecta, cealata parte ca sunt niste oameni de ocolit ca sunt increzuti si cam "plecati de acasa"😅 Psihoterapeutii sunt si ei oameni. Si ei pot avea probeme. Pot trece prin viata prin tot felul de incercari. Da, e adevarat ca avem unele avantaje ca ne cunoastem foarte bine si ne constientizam nevoile. Dar si noua ne mor persoane dragi, si noi trecem prin doliu, si noi ne despartim, si noi putem avea relatii toxice, probleme acasa, frustrari, dureri, si noua ne e dor de persoanele iubite pe care nu le putem vedea din cauza pandemiei. Si noi ne imbolnavim, avem prieteni, avem o viata cat se poate de normala (normal e relativ petru fiecare in parte). O sa vorbesc doar in numele meu pentru ca nu pot sa o fac in numele tuturor colegilor. Am avut o copilarie standard generatiei mele (aici fiecare poate intelege ceea ce considera), am avut pierderi, relatii toxice, adolecen...

Ca faci terapie e un lucru extraordinar! Terapia ajuta in n situatii. O relatie terapeutica e una sanatoasa (sau asa ar trebui sa fie). Sunt persoane care apeleaza la terapie din multiple motive. Unii pentru ca sunt deprimati, anxiosi, au atacuri de panica, sufera, dependente, sunt in situatii sau relatii toxice, nu isi mai gasesc motivatia, vor sa schimbe tiparul relational , vor sa le fie bine, sa se descopere, sa se dezvolte personal si/sau profesional, sa aiba mai multa incredere in ei, sa isi gaseasca raspunsuri pentru diverse situatii, sa treaca mai usor peste o pierdere, etc. Si toate sunt motive excelente pentru a face terapie!  Sunt si persoane carora le e rusine sa spuna ca fac terapie. Indiferent de varsta. Unii spun de la inceput celor dragi, altii au nevoie de timp, iar altii aleg sa nu spuna. Procesul terapeutic este unul confidential si e alegerea fiecaruia cand si daca aleg sa vorbeasca si cu altii despre asta.  Ce e in neregula cu rusinea? Rusinea este despre ...