Psihoterapeut Alexandra Mavrodin

Astazi o sa scriu despre iertare si despre cat de utila este atunci cand e facuta in ritmul nostru sau cat de mult ne poate dauna cand e facuta cu forta. Cati dintre voi ati auzit:"trebuie sa o ierti pe mami", "iarta-l pe fratele tau", ''numai prostii nu iarta'', ''trebuie sa te porti tu cu mai multa maturitate si sa ierti''. Probabil acestea sunt doar cateva lucruri care ni se spun despre iertare.  Sunt total de acord ca atunci cand ajungem sa iertam, ne simtim mai usurati, nu ii mai dam persoanei care ne-a gresit putere asupra noastra, insa sa nu uitam ca iertarea nu se face batand din degete.  Nu putem sa vorbim despre iertare conditionata de diversi factori. Putem sa ne simtim datori sa iertam deoarece asa suntem indemnati din punct de vedere religios, sau putem sa simtim ca suntem responsabili sa iertam pentru ca cineva indeplineste un anumit rol in viata noastra (parinti, sef, frati, partener, partenera, etc). Poate ca persoana ...

  Noi cu totii am fost supusi la mult stres. Sunt doi ani in care auzim de boala, razboi nevazut, spitale fara locuri la ATI si numere mari care evidentiaza moartea. In acesti doi ani, am avut parte de o traumatizare in masa. Lumea a fost ingrijorata. Oamenii au invatat sa se sperie la gandul ca cineva ar sta prea aproape de ei, sa nu mai dea mana atunci cand fac cunostinta cu cineva si s-au adaptat la o altfel de viata. Lucrurile nici nu au apucat sa revina la normal, nu am iesit inca din pandemie, oamenii nu au apucat sa traiasca teama pe care le-o va aduce renuntarea la restrictiile cu care s-au adaptatat sa traiasca. Unii oameni inca se tem de boala, de apropiere, de o imbratisare, unii inca isi dezinfecteaza produsele de teama virusului. Unii au trecut prin boala, altii nu, unii au pierdut persoane dragi, multi si-au redefinit conceptul de vacanta si vietile tuturor s-au schimbat. Inainte de a apuca sa respiram usurati, ne-am trezit cu razboi aproape de granita. Asta sperie si...