Despre a ierta...cu forta

Astazi o sa scriu despre iertare si despre cat de utila este atunci cand e facuta in ritmul nostru sau cat de mult ne poate dauna cand e facuta cu forta.

Cati dintre voi ati auzit:"trebuie sa o ierti pe mami", "iarta-l pe fratele tau", ''numai prostii nu iarta'', ''trebuie sa te porti tu cu mai multa maturitate si sa ierti''. Probabil acestea sunt doar cateva lucruri care ni se spun despre iertare. 

Sunt total de acord ca atunci cand ajungem sa iertam, ne simtim mai usurati, nu ii mai dam persoanei care ne-a gresit putere asupra noastra, insa sa nu uitam ca iertarea nu se face batand din degete. 

Nu putem sa vorbim despre iertare conditionata de diversi factori. Putem sa ne simtim datori sa iertam deoarece asa suntem indemnati din punct de vedere religios, sau putem sa simtim ca suntem responsabili sa iertam pentru ca cineva indeplineste un anumit rol in viata noastra (parinti, sef, frati, partener, partenera, etc). Poate ca persoana care ne-a gresit e bolnava sau moarta si atunci cu atat mai mult o sa punem presiune pe noi sa iertam.

E esential sa ne uitam la noi insine, sa ne gandim ce simtim in corp atunci cand iertam sau ni se spune sa iertam pe cineva care ne-a gresit.

Sunt de acord ca iertarea ne usureaza viata, ne face sa ne simtim eliberati, insa o face doar daca iertam pentru ca simtim, nu pentru ca ne constrange societate sau pentru ca trebuie. 

Sunt numeroase tehnici facute sa ne ajute sa ne iertam parintii ca nu au stiut sa fie parinti mai buni, sa ne iertam sefii, prietenii, fostii, etc. Tehnici foarte bune atunci cand suntem pregatiti din punct de vedere emotional sa facem pasul acesta. E important sa nu punem presiune pe noi sa ajungem acolo din cauza sentimentelor de vinovatie sau pentru a ne elibera ulterior.

Iertarea se face in ritmul nostru, nu abuzandu-ne ci lasandu-ne spatiu si timp sa procesam ce e de iertat si cand e de iertat.

E important sa ne ascultam, sa ne luam timp sa ne dam seama ce simtim in legatura cu asta si sa incercam in primul rand sa nu ne grabim, sa nu punem presiune pe noi ci sa ne privim cu blandete, cu empatie si deschidere spre noi insine.

Si-a cerut scuze persoana care ti-a gresit? Astepti sa o faca? Exista sanse sa le primesti sau sunt doar iluzii? Si daca nu a facut-o, din ce motiv ai pune presiune pe tine sa ajungi mai repede in punctul de a o ierta?

Iertarea este intr-adevar vindecatoare si ne permite sa ne oprim din a reprima diverse sentimente negative, doar ca e vindecatoare atunci cand o faci autentic. Nu atat pentru persoana/ persoanele care ti-au gresit, cat pentru tine.

 Se poate intampla ca atunci cand ne fortam sa "le iertam gresitilor nostri", sa ne ranim, sa ajungem sa avem o parere proasta despre noi insine pentru ca am iertat prea devreme sau pe cine nu trebuia, putem ajunge sa somatizam si da, putem inclusiv sa ne imbolnavim atunci cand ne fortam sa facem lucrurile altfel decat ne dorim. Si atunci stau sa ma intreb din ce motiv ai alege sa iti faci tie rau in detrimentul persoanei care ti-a gresit?

Cu drag,

Psihoterapeut Alexandra Voica