Viata in prezent si deconectarea de la razboi

 

Noi cu totii am fost supusi la mult stres. Sunt doi ani in care auzim de boala, razboi nevazut, spitale fara locuri la ATI si numere mari care evidentiaza moartea.

In acesti doi ani, am avut parte de o traumatizare in masa. Lumea a fost ingrijorata. Oamenii au invatat sa se sperie la gandul ca cineva ar sta prea aproape de ei, sa nu mai dea mana atunci cand fac cunostinta cu cineva si s-au adaptat la o altfel de viata.

Lucrurile nici nu au apucat sa revina la normal, nu am iesit inca din pandemie, oamenii nu au apucat sa traiasca teama pe care le-o va aduce renuntarea la restrictiile cu care s-au adaptatat sa traiasca. Unii oameni inca se tem de boala, de apropiere, de o imbratisare, unii inca isi dezinfecteaza produsele de teama virusului. Unii au trecut prin boala, altii nu, unii au pierdut persoane dragi, multi si-au redefinit conceptul de vacanta si vietile tuturor s-au schimbat.

Inainte de a apuca sa respiram usurati, ne-am trezit cu razboi aproape de granita. Asta sperie si mai mult. Si vine pe un fond in care lumea oricum simtea presiune de mult timp.

Stiu ca sunt razboaie in unele zone in permanenta, insa cumva oamenii s-au desensibilizat, au vazut atatea imagini incat parca uneori doar se uita la un film. Ei bine asta se schimba cand razboiul e aproape. Constientizam altfel cand distanta geografica dispare. Multi se simt in nesiguranta, altii sunt inca socati, unii se implica atat cat pot sa ajute, unii se simt vinovati, altii doneaza, multi isi amintesc de povestile bunicilor care au trait pe vremea razboiului. 

Trauma de razboi nu e atat de indepartata in timp incat sa nu-si mai puna amprenta asupra noastra. Lumea simte frica, ingrijorare, compasiune, mila, teroare, se gandesc la cei dragi, se gandesc la protectie, simt ca pierd controlul, simt ca nu detin controlul, sunt afectati de scumpiri, au cosmaruri sau insomnii, pierd in greutate sau mananca compulsiv, lumea e speriata.

E normal sa simta frica. E normal sa fim informati. Insa e recomandat sa nu se stea doar in frica, sa nu se citeasca tot timpul despre asta, sa nu se uite in permanenta la stiri pentru ca doar asta o sa vada. Imagini cutremuratoare, familii afectate, familii dezbinate, case distruse, oameni total ingroziti.

Recomandarea mea e ca in aceste vremuri sa reusim sa ne si deconectam de la frica, sa respiram abdominal, sa constientizam ca in prezent este pace in Romania si ca suntem in singuranta.

De asemenea este util sa nu uitam sa simtim recunostinta pentru ce avem, sa ne dam seama care ne sunt resursele si sa ne incarcam bateriile cat putem de des. Si nu ma refer la cele de la dispozitive.

 Ajuta sa vedem comedii, sa ascultam muzica, sa facem terapie, sa coloram, sa ne jucam, sa ne rugam, sa apelam fiecare la credinta noastra, sa ne facem planuri in continuare si sa avem grija de sanatatea noastra psihica. Poate reusiti sa cititi mesaje motivationale, o carte care nu are tematica trista, sa aveti grija de voi, sa iesiti la o cafea cu un om drag, sa petreceti timp in natura, sa aveti grija de nevoile si dorintele voastre!

Toate cele bune!

Cu drag,

Pishoterapeut Alexandra Voica