Despre esec: presiunea sociala, efectul pe care il poate avea si ce e de facut!

 Suntem atat de invatati ca societatea sa puna presiune pe noi, incat uneori nici nu ne dam seama ca se intampla asta.

Vedem pe social media vieti perfecte, influenceri care etaleaza fericirea, vloguri de calatorii, destinatii de neatins, parinti care par ca le fac pe toate, masti peste masti care contribuie la modul in care deseori ne raportam la lume si la presiunea care se pune pe noi. Deseori acesta fiind unul dintre motivele pentru care simtim anxietate, simtim sa ne comparam, simtim ca nu suntem suficienti de buni, simtim ca altii reusesc deci ceva e in neregula cu noi. 

Netul este plin de oameni de succes, insa rar sunt si persoane care pun si momentele mai putin bune, care explica si ca viata nu e formata doar din roz si unicorni, care renunta la masti si isi arata si esecurile, nu doar reusitele. Oameni reali cu vieti reale. Cu presiune, cu dezamagire, cu aglomeratie, cu lucruri care uneori pur si simplu nu le ies, cu examene picate, cu un concediu anulat, etc.

Iar imaginea asta deseori e prezentata si printre apropiati. Nu multi spun prin ce trec ci etaleaza perfectiune. Uneori o fac pentru ca se mint pe ei insisi.

Viata nu e formata doar din bine. Intotdeauna o sa existe si rau. Ideea nu e sa fugim de tot ce inseamna greutate ci sa invatam sa gestionam ceea ce se intampla, sa putem spune "stop" atunci cand e cazul sa o facem. 

Si daca tot vorbim despre esecuri, cand e ultima oara cand ai avut unul? Ce ai simtit in acele momente? Ai stat cu sentimentele tale? Te-ai lasat sa simti furie, dezamagire, tristete? Ai reprimat? Te-ai disociat de ceea ce simti, ai bagat repede sub pres si te-ai prins in alte activitati sa iti distragi atentia si sa ne te lasi sa simti?

Daca te uiti pe conturile tale de facebook sau instagram, ce gasesti? Momentele fericite? Poze in care poate nu erai atat de aranjat(a), postari care surprind si momentele de tristete, de singuratate, fricile tale? Sau surprind doar momentele bune? Cand treci prin dezamagire, treci singur? Simti nevoia sa impartasesti asta cu apropiatii tai, sa cauti sustinere sau sa te retragi? Sa nu arati ce simti? Sa nu arati momentele de vulnerabilitate?

Cand ai vorbit ultima oara despre greutatile intampinate? Cum le gestionezi cand acestea apar? Ca apar cu siguranta la toti. Care sunt temerile tale? Care sunt dezamagirile tale? Care sunt momentele in care totul nu a iesit asa cum voiai? Cum ai facut fata la respingeri? Cum faci fata la "nu"?

Cunosti persoane care iti vorbesc si despre partea asta? Sau esti inconjurat(a) doar de cei cu "vieti perfecte"? A ta cum este? Cum te raportezi la esec? Te compari? Te simti rusinat(a)? Incerci sa ascunzi asta? 

Oricare ar fi raspunsul, e in regula. Toti trecem si prin greutati. Toti se lupta cu ceva sau au facut-o si o vor mai face.Viata se intampla. Important este sa ne lasam sa simtim! Pentru ca daca fugim de noi si de sentimenele noastre, desi merge o perioada, ulterior vine si nota de plata. Si desi corpurile noastre pot sa fie invatate sa tot duca, sa punem presiune pe ele, mai devreme sau mai tarziu o sa somatizam. Adica va face corpul nostru pentru noi ceea ce nu facem: ne va pune frana. Si asta se poate traduce prin: atacuri de panica, insomnii, cosmaruri, boli, etc. Iar din acel punct o sa fie necesar sa facem o radiografie a vietii noastre si sa vedem ce e de schimbat. 

Viata este si grea, uneori nedereapta, uneori putem esua, uneori putem avea succes, uneori poate parea ca tot muncim si nu ajungem la rezultatul dorit, uneori intalnim oameni care sunt rai gratuit cu noi, uneori putem sa simtim presiune din toate partile. De asta e important sa te ai pe tine! Sa te iubesti, sa te prioritizezi, sa faci lucruri si pentru tine, sa te comporti cu blandete cu tine, sa pui mai putina presiune pe tine si sa ai rabdare cu tine!

Toate cele bune!

Psihoterapeut Alexandra Voica