Normalitatea ta, prejudecata altuia

 

Ce faceti? Cum sunteti? Sper ca sunteti cat se poate de bine!

In urma unor discutii avute in cabinet, m-am gandit sa scriu despre ceva ce recunosc ca pentru mine e deranjant.  Deranjant de cum e privit in societate, in special aici, in Romania.

Cum va merge relatia de cuplu? Aveti una? Vreti sa aveti una? Care va sunt provocarile in cuplu? E dificila comunicarea? Hai sa facem un mic exercitiu de imaginatie, insa cu empatia la pachet. :)  
Imaginati-va ca sunteti intr-o relatie de cuplu sanatoasa. Va iubiti partenerul/ partenera, vreti sa aveti o familie, planuri sa calatoriti, facturi de platit, traiti. Doar ca pe langa toate problemele uzuale care apar in viata tutror, mai este o problema esentiala. Cum ar fi sa aflati ca acest cuplu care a avut parte de provocari, care a invatat sa comunica sanatos sau nu, este format din persoane de acelasi sex.
Si aici aveti de ales sa nu mai cititi, sa simtiti repulsie sau compasiune. Alegerea va apartine! :)

Stiti cum se simt multe dintre aceste cupluri? Care da, exista, sunt printre noi! Se simt vinovati, simt ca fac ceva gresit, se simt amenintati, simt ca trebuie sa isi ascunda relatia, sa isi ascunda iubirea. Si ce pentru ceilalti e normal, precum mersul prin parc si tinut de mana, pentru acest cuplu nici macar nu poate sa fie un vis. Din ce motiv? Pentru ca in Romania nu le este permis sa isi expuna relatia.

Stiti cat de dificil le este? Cata vinovatie simt avand in vedere ca suntem atat de ortodocsi incat la nivel de societate se considera relatia lor ca fiind una gresita? Ei ca fiind gresiti? Trecand peste hate. Trecand peste prejudecati precum "sa fie la ei acasa, sa nu ii vedem pe strada". Oare din ce motiv? Doar nu e o boala si se da. 

Nimeni nu s-a trezit intr-o zi si a zis: "Incepand de azi o sa imi placa persoanele de acelasi sex ca al meu!"

Nu a fost ceva planuit, nu e ceva intentionat si nu e absolut nimic rau in asta! Ce sa mai vorbim de alte categorii precum non binary, transgender sau orice alta categorie decat ce e considerat ca fiind normal. 
Cine defineste normalitatea? Cine spune ce e corect si ce nu? Cine stabileste ca daca esti gay, e cazul sa iti ascunzi relatia pentru ca stii clar cate prejudecati sunt si stii ca poti sa ai parte de priviri urate, comentarii rautacioase, agresivitate fizica sau verbala. Dar daca esti bi? 

Te-ai gandit cum se simt? Cum se simt sa nu poata sa faca ceva atat de normal precum tinutul de mana in public? Nici nu concep sa se sarute in afara casei. Nici macar in taxi sa se tina de mana. 

Pentru ca da, suntem un popor atat de religios incat sa nu evoluam in privinta asta, dar nu atat de religios incat sa nu facem rau, sa nu judecam, sa nu facem multe altele care se fac si sunt acceptate la nivel de societate.  Pentru ca da, se pot incalca aproape toate cele zece porunci dar fereasca Dumnezeu sa indraznesti sa iubesti altfel decat percepe societatea ca fiind normal.

Nu am o problema cu religia sau cu Dumnezeu si cred ca fiecare are dreptul sa creada in orice ii face bine. Ce ma deranjeaza e sa vad oameni care nu pot nici macar sa conceapa sa iasa pe strada si sa iti tina iubita sau iubitul de mana ca se feresc de ceilalti care traduc altfel normalitatea, altii care se cred suficient de in masura sa ghideze ce e moral si ce nu e si pentru ceilalti. 

Suntem deja aproape la jumatatea anului 2023 si exista atat de multe multe preconceptii incat imi pare rau sa spun asta, dar mai avem mult pana evoluam. Se justifica rautatea, se normalizeaza furtul, insa nu si asta. Si da, s-a evoluat pe unele arii, insa in altele, se stagneaza grav!

Acum voi faceti ce vreti cu informatia care imi imaginez oricum ca nu e o noutate, insa am vrut sa scriu pentru a aduce o mica contributie la modul in care privim relatiile si cum ne definim normalitatea si cum se justifica prejudecatile.

Hai sa facem la apel la empatie, toti suntem oameni, toti avem dreptul sa iubim, sa ne simtim iubiti si acceptati! 

Si nu, nu este un articol in care sa cert pe cineva, nu sunt in masura sa fac asta. E doar un articol despre bunatate, empatie, compasiune, despre redefinirea normalitatii. Cu totii avem provocarile noastre si chiar cred ca mai mult adeschidere si empatie, doar ar contribui la o altfel de lume. Si nu, nu cred nici ca lumea se schimba doar pe baza de articole, insa cred ca de undeva se incepe si cred ca schimbarea incepe in primul rand individual. Doar ca pentru asta e nevoie sa se vrea si sa se munceasca!

Toate cele bune!

Cu drag,
Psihoterapeut Alexandra Mavrodin