Psihoterapeut Alexandra Mavrodin

  Craciunul vine cu multa incarcatura emotionala, chiar si atunci cand ne dorim sa fie doar o zi luminoasa si linistita. Este o perioada in care se aduna istorii de familie, roluri vechi, asteptari nerostite si dinamici pe care le recunoastem si simtim imediat. Chiar si cand nu putem pune degetul pe rana. Pentru unii oameni este o zi frumoasa. Pentru altii, este o zi cu multe amestecate. Pentru multi, este pur si simplu o zi greu de dus. Asta nu spune nimic despre evolutia lor. O zi dificila nu anuleaza munca interioara si nici progresul din restul anului. Este doar o alta zi. Iar tu ai dreptul sa fii asa cum esti. In astfel de contexte, corpul reactioneaza primul. Tensiune, ritm respirator schimbat, iritare, neliniste. Semnale marunte care apar inainte sa intelegi rational ce se intampla. Nu sunt un semn ca nu faci fata, ci doar un mesaj ca ai nevoie de ceva concret: un pic de spatiu, cateva minute de liniste, o pauza scurta, putina miscare sau un moment doar pentru tine. Cand iti...

 Buna, Din punctul meu de vedere, psihoterapia vindeca in primul rand datorita relatiei. Evident ca in cei minim  noua ani de studii care sunt necesari pentru a ajunge psihoterapeut, inveti si tehnici si teorie si in primul rand, te vindeci pe tine ca problemele tale nerezolvate sa nu-ti influenteze munca din cabinet. Insa indiferent de forma de psihoterapie, din perspectiva mea, cea mai importanta ramane relatia. Ne vindecam in relatii. Sunt forme de terapie in care psihoterapeutul nu foloseste deloc autodezvaluirea si tot au rezultat. Insa eu consider ca o relatie presupune doi oameni, un schimb de idei, lucru impreuna. Normal ca la inceputul unui proces terapeutic, doar eficientizezi cat mai bine timpul (si banii) si nu te intereseaza sa auzi si despre persoana din fata ta. Ba chiar in primele doua - trei sedinte nu are loc deloc terapeutul pentru ca in Romania inca majoritatea incep terapia cand ajunge cutitul la os, asa ca sunt multe de vorbit si dorinta sa se acopere cat...

 Buna, Sper ca ai intrat cu bine in noul an! Obiceiul e sa ne setam rezolutii la sfarsit de an. Sunt si nu sunt de acord cu ele. E bine sa stim ce vrem (nu doar de revelion). E bine sa ne setam obiective, insa ancorate in realitate. Daca punem unele nerealizabile, doar o sa simtim dezamagire si o sa avem tendinta sa renuntam poate si la cele care erau de atins. Din punctul meu de vedere, e foarte important sa ramanem conectati in prezent, ancorati in realitate. Nu traim in trecut (si da, vad rostul sapaturilor in copilarie, insa nu din perspectiva de a ne judeca parintii ci din zona de a scoate mizeria de sub pres, costientiza si accepta). Ideea e ca nu traim nici in viitor. Sunt de acord sa avem planuri, sa organizam, sa dorim sa avem un viitor mai bun, insa sa nu pierdem din vedere ce avem: prezentul. Cum e prezentul tau? E bun? E rau? E nevoie sa faci anumite schimbari? Daca da, in ce zona? Cat de mult stai ancorat in "aici si acum" si te bucuri de ceea ce se intampla?  Ca...