Tu cu tine

 Buna,

Sper ca ai intrat cu bine in noul an! Obiceiul e sa ne setam rezolutii la sfarsit de an. Sunt si nu sunt de acord cu ele. E bine sa stim ce vrem (nu doar de revelion). E bine sa ne setam obiective, insa ancorate in realitate. Daca punem unele nerealizabile, doar o sa simtim dezamagire si o sa avem tendinta sa renuntam poate si la cele care erau de atins. Din punctul meu de vedere, e foarte important sa ramanem conectati in prezent, ancorati in realitate. Nu traim in trecut (si da, vad rostul sapaturilor in copilarie, insa nu din perspectiva de a ne judeca parintii ci din zona de a scoate mizeria de sub pres, costientiza si accepta). Ideea e ca nu traim nici in viitor. Sunt de acord sa avem planuri, sa organizam, sa dorim sa avem un viitor mai bun, insa sa nu pierdem din vedere ce avem: prezentul.

Cum e prezentul tau? E bun? E rau? E nevoie sa faci anumite schimbari? Daca da, in ce zona? Cat de mult stai ancorat in "aici si acum" si te bucuri de ceea ce se intampla?  Cat de des ai vrea sa ai capacitatea sa dai skip si sa treci de diverse situatii mai putin placute?
Cum stai cu recunostinta? Pentru ce simti recunostinta? Cum iti incepi ziua? Cat din timpul tau e despre tine si nevoile tale si cat e despre ceilalti? Ai loc in viata ta? Cand esti doar tu cu tine, esti bine? Se intampla sa treci dintr-o activitate in alta, dintr-o intalnire in alta, doar ca sa fugi de tine? Sa fugi de gandurile pe care le ai? Poate de nelinistea pe care o simti? Si daca raspunsul este da, ce faci?

 Momentan pare ca functioneza cu mecanismele astea de aparare gasite. Problema este ca ulciorul nu merge de multe ori la apa si mai devreme sau mai tarziu, vine nota de plata. Si intodeauna vine. Pentru ca nu putem lua psihicul in vedere, fara sa luam si corpul. Sunt la pachet. Ceea ce inseamna ca daca avem tendinta sa tot tragem de noi, corpul vine si ne aminteste ca nu merge la infinit asa. Si daca la inceput o poate face sub forma de oboseala, insomnii, nelinste, in timp poate sa fie din ce in ce mai agresiv si sa se manifeste prin atacuri de panica, depresie, diverse boli (unele mai putin periculoase, altele nu atat de). 

E important sa nu uitam de noi. Sa nu uitam ca in viata nu suntem doar sa bifam sarcini indeplinite sau sa traim doar pentru a putea sa ii facem pe ceilalti sa se simta fericiti. Avem o datorie fata de noi insine si cu cat suntem mai in echilibru si ne purtam mai bland cu noi, cu atat lucrurile se aseaza mai mult si mai bine. Uneori poate avem nevoie de o pauza, de un somn, sa punem limite, sa ne oprim si sa ne bucuram de noi! Alteori e de tras, insa chiar si atunci e esential sa avem grij de noi, sa ne iubim, sa ne protejam si sa gasim resursele care ne ajuta sa putem continua in armonie cu noi insine.

Toate cele bune!

Psihoterapeut Alexandra Mavrodin