Sentimente fata de psihoterapeutul tau?

 Buna,

Din punctul meu de vedere, psihoterapia vindeca in primul rand datorita relatiei. Evident ca in cei minim  noua ani de studii care sunt necesari pentru a ajunge psihoterapeut, inveti si tehnici si teorie si in primul rand, te vindeci pe tine ca problemele tale nerezolvate sa nu-ti influenteze munca din cabinet.

Insa indiferent de forma de psihoterapie, din perspectiva mea, cea mai importanta ramane relatia. Ne vindecam in relatii.

Sunt forme de terapie in care psihoterapeutul nu foloseste deloc autodezvaluirea si tot au rezultat. Insa eu consider ca o relatie presupune doi oameni, un schimb de idei, lucru impreuna. Normal ca la inceputul unui proces terapeutic, doar eficientizezi cat mai bine timpul (si banii) si nu te intereseaza sa auzi si despre persoana din fata ta.

Ba chiar in primele doua - trei sedinte nu are loc deloc terapeutul pentru ca in Romania inca majoritatea incep terapia cand ajunge cutitul la os, asa ca sunt multe de vorbit si dorinta sa se acopere cat mai multe intr-un timp cat mai scurt. Iar daca lucrurile merg bine, nici nu simti cand zboara sedinta.

In timp incepe sa te intereseze omul din fata ta, sa vrei sa stii si despre el, daca s-a confruntat cu astfel de situatii in viata lui, daca a si trait ce ai trait tu sau doar te ajuta prin prisma a ceea ce a invatat. 

Eu sunt psihoterapeut integrativ asa ca scriu doar din perspectiva formarii mele, nu spun ca restul sunt gresite, insa ce spun e din experienta mea profesionala.

Imi amintesc primul "te iubesc" spus de o clienta. Imi amintesc cum m-am simtit si ce am gandit. Si de asemenea ca fiind inca oarecum noua in domeniu (la vremea aia), desi ma bucuram enorm si simteam multa bucurie si tineam si eu la ea, imi rulau n idei despre cum e cel mai bine sa procedez, sa fie ca la carte, sa nu simta un pericol sau ca ulterior mi se pierde obiectivitatea.

Timpul a trecut si relatiile mele cu clientii s-au modificat. Datorita fatptului ca am privilegiu de a lucra in propriul cabinet, am posibilitatea sa-mi aleg clientii si asa cum ei simt chimie la primele sedinte, si eu simt. Ne cunoastem, dezvoltam relatii, le ascult povestea de viata si evoluam impreuna. 

Aici intervine partea de relatie. Sa se simta in siguranta in relatie cu mine, sa nu se simta certati, grabiti, pusi sa aleaga intre: iesi din x situatie toxica sau nu te mai primesc la sedinte (sunt terapeuti care practica asta, eu nu), sa li se respecte ritmul, sa simta ca nu sunt judecati, sa se simta accceptati asa cum sunt, in timp ce lucreaza la o versiune si mai buna a lor, sa stie ca sunt aici pentru ei, cand sa ma caute, cand pot sa raspuns mesajelor lor fara sa se simta abandonati, neimportanti, insa si fara sa devina dependenti, sa stie cum sa isi gestioneze emotiile si situatiile din viata lor si in afara cabinetului.

Totul tine de relatie si mare parte din aceste limite, sunt la terapeut de pus. Sunt terapeuti care permit sa fie cautati in afara cabinetului, altii care nu. 

Sunt clienti care m-au invitat la nunta lor, in viata lor personala, altii care au vrut sa vina la nunta mea. Aici e gheata foarte subtire pentru ca relatie cu clientul ai voie sa ai in afara cabinetului doar dupa trei ani de cand si-a incheiat procesul terapeutic. Si din nou, pus limita cu bladete si bineinteles (din partea mea) si cu regret :).

Pentru mine fiecare client este important. Imi amintesc fiecare fost client (desi doar in mare persoanele care au venit doar a putine sedinte), tin la clientii mei si celebrez alaturi de ei succesurile lor si le sunt alaturi in momentele de boala, frica sau singuratate. Nedepasind limitele. :)

Asa ca e important sa te asculti, sa vorbesti cu terapeutul tau despre ce simti chiar si in raport cu el si sa construiti impreuna baze solide ca sa lucrati eficient in echipa. Asta poate presupune uneori sa te provoci si sa-i spui si cand nu ti-a placut sau ai vrea sa fie diferit. E treaba terapeutului tau sa stie sa fie acolo si sa primeasca orice tip de feedback. Pentru ca exact ca si in viata, nu totul e perfect in permanenta si e esential sa ne aducem pe noi asa cum suntem. Exact asta e ideea: sa invatam sa procedam diferit fata de cum am fost invatati. Nu e treaba clientului sa-si menajeze terapeutului, insa e dragut ca se gandeste la el. Pana la urma nu e un obiect. :)