Psihoterapeut Alexandra Mavrodin

  Agresivitate, abuz, nerespectarea drepturilor, incalcarea limitelor, desconsidere, umilinta - acestea sunt din pacate cateva dintre situatiile prin care trec femeile.  Efectele sunt monstruase. Fie ca vorbim despre abuz fizic, verbal sau psihologic, lucrurile nu stau deloc bine. O femeie abuzata este o femeie care se simte lipsita de putere, de multe ori ajunge sa creada ca merita sa fie batuta, sa considere ca e normal sa fie batuta sau violata de catre sot ca e obligatia sa stea, sa taca, sa indure. Stima ei de sine ajunge sa fie (aproape) inexistenta. Efecte? In timp se poate ajunge la atacuri de panica, anxietate, sa se desconsidere pe toate planurile, sa intre in depresie, poate sa fie omorata in bataie sau sa isi doreasca sa se sinucida sau chiar sa isi puna capat zilelor. Traim intr-o societate in care inca sunt diferente enorme intre sexe si femeile deseori sunt considerate sexul slab.  Nu este imposibil sa iesi dintr-o relatie abuziva, insa e foarte dificil. Fe...

Nu stiu cat de cunoscuta este denumirea acestui sindrom, insa sunt convinsa ca foarte multa lume a trecut prin asta sau inca trece. Atat femeile cat si barbatii pot sa dezvolte sindromul impostorului.  A proximativ 70% din populatie se confrunta cel putin odata in viata cu aceasta conditie.  St atistic vorbind, femeile realizate din punct de vedere profesional, sunt cel mai des afectate de sindromul impostorului.  Tin sa mentionez ca nu este o boala ci e un fenomen care tine de perceptia fiecaruia si are impact negativ asupra celor care trec prin asta. Cu alte cuvinte, poti afla daca suferi de sindromul impostorului daca simti ca nu iti meriti pozitia, daca te simti mai putin capabil decat alte persoane pentru a ocupa locul pe care il ai (functia, salariul, titlul, etc).  Putem discuta despre acest simptom ca fiind incapacitatea persoanelor de a isi accepta realizarile. Incapacitate care este insotita de teama de a fi deconspirati de catre cei din jur ca nu sunt sufi...

 Fie că eşti sau nu într-o relaţie, fie că practici sexul ca pe un sport sau te implici emoţional, recomandarea este să nu renunţi la acest aspect din viaţa ta. Motivul: sănătatea ta poate avea de suferit sau poţi da foarte uşor piept cu depresia. Decizia de a face sex ţine strict de tine, dar, indiferent de alegerea făcută, este bine să ştii care sunt plusurile şi minusurile care pot apărea în viaţa ta în funcţie de asta, pentru că sexul implică mult mai mult decât actul în sine. Iată de ce poate fi dăunătoare abstinenţa sexuală! “Evident că se poate supravieţui fără relaţii sexuale, aşa cum se poate întâmpla ca din cauza plafonarii într-o relaţie sau pe fond de stres să nu mai simţi nevoia de a face sex sau să îţi doreşti asta mult mai rar. Este un proces normal şi, din diferite motive, fiecare dintre noi a trecut la un moment dat prin perioade mai lungi sau mai scurte de abstinenţă sexuală. Important este să ai în vedere că acest aspect nu-ţi defineşte întreaga existenţă”, preci...

Nu, nu e un articol despre partenerul de cuplu ci mai de graba despre viata sexuala dupa aparitia copilului si nu numai. Toate bune si frumoase: familia mult dorita, a aparut un nou membru in familie. E un nou context, oboseala multa, doar ca si multa fericire! (Sa mergem pe scenariul optimist). Ce se intampla mai departe? Cine cu cine doarme si unde? Unde ca unde dar pentru cat timp? E clar ca se schimba dinamica din cuplu. Mai putin spre deloc sex. O perioada. Apoi alta. Din ce in ce mai mare pana cand devine noua normalitate. Dar toti membrii familei sunt oare fericiti asa? Si daca da, pentru cat timp? In ce conditii? Cine si la ce renunta? Ce compromisuri suteti dispusi sa faceti? Patul conjugal mai e oare conjugal? De cele mai mute ori dormitorul matrimonial (candva) devine camera mamei si a copilului. La inceput toata lumea intelege (trebuie sa i se refaca organismul, sa ii fie mai usor ca oricum se trezeste des, o ajuta sa fie mai aproape de cel mic, etc). Dar oare cat e normal ...

Un scenariu de viață se formează în copilărie și este influențat de ceea ce vedem în familie sau în jurul nostru. Într-un fel, atunci ne creionăm destinul, ne facem un plan de viață inconștient. Iată mai multe detalii. Încă din copilărie preiei obiceiuri și moduri de gândire care urmează să îți determine existența. Încă de mic înveți dacă urmează să ai rolul de învigator sau de învins, dacă urmează să te implici în acțiuni care să determine schimbarea a ceea nu îți place sau să te conformezi cu rolul de victimă, încă de mic îți dobândești convingerile. Consider că e necesar să menționez că scenariul de viață nu este neapărat, negativ ci poate să fie unul pozitiv. Acesta este determinat de ceea ce ai văzut în copilărie. Dacă în copilărie ai observat persoanele dragi că stau în relații toxice sau abuzive, din păcate, există posibilitatea ca adult să faci același lucru. Asta se întâmplă deoarece aceasta a fost normalitatea ta, asta ai învățat că se întâmplă într-o relație. Poate că te sim...

  Probabil li s-a intamplat tuturor ca la un moment dat sa afirme cu tarie ca nu va face vreodata ceva anume. Poate din cauza introiectiilor sau poate doar din cauza unor judecati pe care suntem atat de obisnuiti sa le emanam, deseori involuntar. Iar la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu, parca treziti dintr-un vis, reflectam putin si observam ca undeva, cumva ne-am incalcat principiile. Si ce e de facut? Putem sa simtim furie, neputinta, sa ne autocriticam si autoblamam, sa incercam sa fugim de realitate dar nu putem sa fugim de noua varianta a noastra. Este foarte posibil sa ne confruntam pe intregul proces cu rusinea, iar in mod automat sa intervina si probleme cu stima de sine. Pana la urma doar am facut ceva nespecific nostru, nu? Nu multi stiu adevarata importanta a rusinii si modul in care acesta ne afecteaza viata, faptul ca insasi trairea rusinii este vazuta si simtita ca fiind inferioara; ceea ce inseamna ca rusinea insasi va fi rusinoasa si va tinde sa fie ascunsa...

  De ce ajung oamenii la psiholog? Cele mai frecvente cazuri pe care le au oamenii care ajung la psiholog țin de stima de sine scăzută, atacuri de panică, somatizări (boli fizice – realizează multipe controale medicale și nu descoperă nimic, cauza fiind una psihică), traume, doliu, trec prin divorț, relații toxice de cuplu, dificultăți întâmpinate din rolul de părinte (caută suport) și dezvoltare personală. Din păcate, oamenii vin la terapie în mare parte atunci când le ajunge cuțitul la os. Ulterior o parte dintre ei aleg să continue procesul terapeutic pentru dezvoltare personală. Cea mai întâlnită cauză de divorț Cea mai frecventă cauză despărțirilor este lipsa comunicării. Din perspectiva mea, un mod funcțional de a avea o relație de cuplu este acordând atenție limbajului iubirii. Conform dr. Gary Chapman, există 5 limbaje de iubire: cuvintele de încurajare (declarații), timpul petrecut alături de partener (nu „vegetând” în fața televizorului, ci având diverse activități de cup...