Psihoterapeut Alexandra Mavrodin

  Am auzit pareri si pareri despre cum se presupune ca ar fi viata unui psihoterapeut. Majoritatea cred ca e perfecta, cealata parte ca sunt niste oameni de ocolit ca sunt increzuti si cam "plecati de acasa"😅 Psihoterapeutii sunt si ei oameni. Si ei pot avea probeme. Pot trece prin viata prin tot felul de incercari. Da, e adevarat ca avem unele avantaje ca ne cunoastem foarte bine si ne constientizam nevoile. Dar si noua ne mor persoane dragi, si noi trecem prin doliu, si noi ne despartim, si noi putem avea relatii toxice, probleme acasa, frustrari, dureri, si noua ne e dor de persoanele iubite pe care nu le putem vedea din cauza pandemiei. Si noi ne imbolnavim, avem prieteni, avem o viata cat se poate de normala (normal e relativ petru fiecare in parte). O sa vorbesc doar in numele meu pentru ca nu pot sa o fac in numele tuturor colegilor. Am avut o copilarie standard generatiei mele (aici fiecare poate intelege ceea ce considera), am avut pierderi, relatii toxice, adolecen...

Ca faci terapie e un lucru extraordinar! Terapia ajuta in n situatii. O relatie terapeutica e una sanatoasa (sau asa ar trebui sa fie). Sunt persoane care apeleaza la terapie din multiple motive. Unii pentru ca sunt deprimati, anxiosi, au atacuri de panica, sufera, dependente, sunt in situatii sau relatii toxice, nu isi mai gasesc motivatia, vor sa schimbe tiparul relational , vor sa le fie bine, sa se descopere, sa se dezvolte personal si/sau profesional, sa aiba mai multa incredere in ei, sa isi gaseasca raspunsuri pentru diverse situatii, sa treaca mai usor peste o pierdere, etc. Si toate sunt motive excelente pentru a face terapie!  Sunt si persoane carora le e rusine sa spuna ca fac terapie. Indiferent de varsta. Unii spun de la inceput celor dragi, altii au nevoie de timp, iar altii aleg sa nu spuna. Procesul terapeutic este unul confidential si e alegerea fiecaruia cand si daca aleg sa vorbeasca si cu altii despre asta.  Ce e in neregula cu rusinea? Rusinea este despre ...

  Moartea - in mod categric nu este un subiect optimist si nici macar unul pe care sa il dezvoltam cu prea multa placere. Asa suntem invatati. Parca e macabru. Oare e util? Din pacate cu totii suntem datori cu o moarte. Nu se stie cum, cand sau in ce fel, insa in mod sigur cu totii sutem constienti ca la un moment dat o sa murim. Cati dintre voi ati discutat cu sinceritate despre moarte? In ce fel? Cand cineva drag tocmai a murit, cand primim un diagnostic grav? Cand discutam despre fricile pe care le avem? Cand ati explicat celor mici despre moarte? Sau poate din perspectiva religioasa? Daca cineva drag e pe moarte, ce faci? Discutati despre asta sau ramane subiect tabu? Aflati ce isi doreste pentru inmormantare sau e un subiect prea dureros si inconfortabil? Cati au discutat despre moartea lor? Desi moartea este certa se poate intampla sa nu avem cu cine discuta despre asta. Stiu persoanele dragi voua cum ati vrea sa se incheie viata voastra? Ati discutat despre inmormantarea voa...

 Sper ca noul an sa aduca normalitate. Imi doresc ca lumea sa iasa din zona de frica. Sper ca intalnirile sa nu mai fie predominant in mediul online. Si mi-ar placea tare mult ca lumea sa reinceapa sa traiasca. Imi doresc sa ne vedem iar cu familia si cu prietenii. Sa calatorim. Mi-ar placea ca pentru acest an sa avem ce ne dorim si ce e bine pentru noi. A fost un an cu bune si cu rele. A fost un an in care a trebuit sa ne adaptam. Sa trecem peste multe frici. Un an care ne-a scos mult din zona de confort! Un an provocator la fiecare s-a adaptat asa cum a putut mai bine. 2021 incepe cu mult mai multi oameni in depresie, cu oameni care au si mai multa nevoie de ajutor specializat. Multi si-au pierdut siguranta financiara, altii de cateva luni bune nu ies din casa,unii au multe atacuri de panica, exista relatii care au ramas “lipite” doar pentru ca nu s-a putut divorta, realitatile tuturor s-au schimbat, multi nu si-au schimbat serviciul de frica instabilitatii cauzate de situatia un...

  As vrea sa nu fie nevoie sa scriu despre asta. Mi-ar placea sa ni se para normal sa cerem ajutorul unui specialist in sanatate mintala, sa nu existe prejudecati, stereotipuri, sa nu se simta rusine in privinta asta, sa nu existe confuzia generala:"daca te duci la terapie, inseamna ca esti nebun!" Nu, a face terapie nu e deloc sinonim cu "esti bolnav". Asa cum nu e la fel nici cu a discuta cu un prieten. Un psihoterapeut e un specialist obiectiv care s-a pregatit cel putin noua ani pentru a putea profesa si care continua sa se dezvolte profesional toata viata. Am multi clienti care incep terapia spunand:"speram ca nu o sa fie niciodata nevoie sa ajung aici!" Aici insemnand intr-un cabinet psihoterapeutic. Multi ajung intai la n medici cautand solutii pentru starile de rau pe care le au. Si nu e nimic rau in asta ci din contra, este indicat sa va asigurati ca ceea ce simtiti nu e de natura medicala. Cine poate apela la un psihoterapeut? Oricine! Da, da, or...

  Agresivitate, abuz, nerespectarea drepturilor, incalcarea limitelor, desconsidere, umilinta - acestea sunt din pacate cateva dintre situatiile prin care trec femeile.  Efectele sunt monstruase. Fie ca vorbim despre abuz fizic, verbal sau psihologic, lucrurile nu stau deloc bine. O femeie abuzata este o femeie care se simte lipsita de putere, de multe ori ajunge sa creada ca merita sa fie batuta, sa considere ca e normal sa fie batuta sau violata de catre sot ca e obligatia sa stea, sa taca, sa indure. Stima ei de sine ajunge sa fie (aproape) inexistenta. Efecte? In timp se poate ajunge la atacuri de panica, anxietate, sa se desconsidere pe toate planurile, sa intre in depresie, poate sa fie omorata in bataie sau sa isi doreasca sa se sinucida sau chiar sa isi puna capat zilelor. Traim intr-o societate in care inca sunt diferente enorme intre sexe si femeile deseori sunt considerate sexul slab.  Nu este imposibil sa iesi dintr-o relatie abuziva, insa e foarte dificil. Fe...

Nu stiu cat de cunoscuta este denumirea acestui sindrom, insa sunt convinsa ca foarte multa lume a trecut prin asta sau inca trece. Atat femeile cat si barbatii pot sa dezvolte sindromul impostorului.  A proximativ 70% din populatie se confrunta cel putin odata in viata cu aceasta conditie.  St atistic vorbind, femeile realizate din punct de vedere profesional, sunt cel mai des afectate de sindromul impostorului.  Tin sa mentionez ca nu este o boala ci e un fenomen care tine de perceptia fiecaruia si are impact negativ asupra celor care trec prin asta. Cu alte cuvinte, poti afla daca suferi de sindromul impostorului daca simti ca nu iti meriti pozitia, daca te simti mai putin capabil decat alte persoane pentru a ocupa locul pe care il ai (functia, salariul, titlul, etc).  Putem discuta despre acest simptom ca fiind incapacitatea persoanelor de a isi accepta realizarile. Incapacitate care este insotita de teama de a fi deconspirati de catre cei din jur ca nu sunt sufi...