Psihoterapeut Alexandra Mavrodin

  Buna, Uneori se intampla sa am solicitari pentru a face sedinte de psihoterapie cu persoane care au obiective ce nu sunt realizabile. De exemplu: vreau sa fac terapie sa-mi schimb partenerul, vreau sa vin sa va spun care e comportamentul si sa-mi spuneti ce e de facut ca sa-l schimb/ o schimb.  E esential sa stiti ce se poate rezolva prin terapie si ce nu si sper sa aveti un psihoterapeut sincer care va spune ce e realizabil si ce nu.  Eu sunt o persoana care crede cu tarie in schimbare si vad asta des cand in cabinet. Insa schimbarea nu vine daca cineva da cu praf magic si nici daca cineva isi doreste ca o alta persoana sa se schimbe. E nevoie de vointa in primul rand. Apoi e de lucru deoarece necesita timp. Sa spunem ca ai un anumit comportament de cativa ani. Nu e suficient sa iti doresti sa-l schimbi si nu are cum sa se schimbe in doar cateva saptamani sau pentru ca altcineva isi doreste. E de lucru. E realizabil, insa necesita perseverenta, efort si timp. Avem tot ...

Increderea in sine e un atu indispensabil in zilele noastre. E necesar sa ai incredere in propriile forte ca sa ai succes si sa te dezvolti.  A avea stima de sine crescuta inseamna a crede in tine si resursele tale, in cunoasterea limitelor, in a te aprecia, in a stii care ti-e valoarea si a lupta pentru ceea ce meriti si pentru ceea ce tu iti doresti, si nu atat de mult in a trai pentru a-i satisface pe ceilalti, in a nu te conforma pentru a corespunde celorlalti. A avea incredere in tine nu e sinonim cu egoismul. Iubirea de sine nu e definitia narcismului.  Stima de sine crescuta este foarte utila deoarece in functie de ea, stii cum sa gestionezi ceea ce vine spre tine.  Viata se intampla tuturor. Cu bune si cu rele. Important e cum gestionam ceea ce se intampla. Si aici are o mare contributie increderea pe care o avem in noi insine. Increderea in sine e necesara pentru reusita in viata personala, profesionala, familiala si sociala. Stima de sine scazuta poate duce la: ...

 Buna, Care e modul in care functionezi in ceea ce priveste partea de asumare, responsabilitate si putere? Cum te raportezi la tine? Cand te gandesti la tine si la modul in care esti, te gandesti ca esti o persoana puternica sau nu? Crezi ca job-ul tau, viata, fericirea, diverse situatii depind de tine sau de ceilalti? Atunci cand ai rezultate, iti vezi creditul? Vezi ca datorita tie si efortului depus, esti in punctul respectiv sau il pui pe seama circumstatelor, sefului, partenerului, prietenelor, etc? Se intampla des sa te victimezi? Deseori gasesti motive pentru care sa te simti nefericit(a)? Cat de des iti asumi raspunderea pentru punctul in care te afli? In general te bazezi pe ceilalti sa te faca sa te simti mai bine? Sa iti vina in ajutor? Se intampla deseori sa ai nevoie de partener sau de o prietena sau de oricine care sa fie acolo la primire? Cine are puterea in viata ta? E la tine sau o oferi celoralti? Nu spun ca nu este in regula sa cerem ajutorul, sa spunem cand lucr...

Consider ca sunt o persoana foarte norocoasa si sunt recunoscatoare pentru ce am, pentru lectiile primite si pentru punctul in care ma aflu. Am ajuns sa am aproape tot ce imi doream, si ce nu, e inca pe lista de obiective la care lucrez. Si am ferma convingere ca o sa obtin tot ceea ce imi doresc. :)  Lucrurile nu mi-au picat din cer ci am muncit mult. Am tras sa ajung unde sunt, sa am cariera pe care o am, sa am relatia pe care o am si perseverenta a fost si este unul dintre punctele mele forte. Insa acest articol nu e despre mine ci despre atingerea obiectivelor si deszpre a normaliza momentul acela in care pare ca nu ne bucuram de ceea ce am obtinut. Se intampla deseori in cabinet sa lucrez cu oameni care atunci cand ajung sa isi atinga obiectivele, se tem sau sunt sceptici sau coplesiti de succes sau de fericire. Cand ai fost invatat cu toxicitate, e greu sa te bucuri de bine. E dificil sa te bucuri de o relatie sanatoasa cand erai atat de invatat sa suferi si sa asociezi iubir...

Nu stiu cat de cunoscuta este denumirea acestui sindrom, insa sunt convinsa ca foarte multa lume a trecut prin asta sau inca trece. Atat femeile cat si barbatii pot sa dezvolte sindromul impostorului.  A proximativ 70% din populatie se confrunta cel putin odata in viata cu aceasta conditie.  St atistic vorbind, femeile realizate din punct de vedere profesional, sunt cel mai des afectate de sindromul impostorului.  Tin sa mentionez ca nu este o boala ci e un fenomen care tine de perceptia fiecaruia si are impact negativ asupra celor care trec prin asta. Cu alte cuvinte, poti afla daca suferi de sindromul impostorului daca simti ca nu iti meriti pozitia, daca te simti mai putin capabil decat alte persoane pentru a ocupa locul pe care il ai (functia, salariul, titlul, etc).  Putem discuta despre acest simptom ca fiind incapacitatea persoanelor de a isi accepta realizarile. Incapacitate care este insotita de teama de a fi deconspirati de catre cei din jur ca nu sunt sufi...

Nu, nu e un articol despre partenerul de cuplu ci mai de graba despre viata sexuala dupa aparitia copilului si nu numai. Toate bune si frumoase: familia mult dorita, a aparut un nou membru in familie. E un nou context, oboseala multa, doar ca si multa fericire! (Sa mergem pe scenariul optimist). Ce se intampla mai departe? Cine cu cine doarme si unde? Unde ca unde dar pentru cat timp? E clar ca se schimba dinamica din cuplu. Mai putin spre deloc sex. O perioada. Apoi alta. Din ce in ce mai mare pana cand devine noua normalitate. Dar toti membrii familei sunt oare fericiti asa? Si daca da, pentru cat timp? In ce conditii? Cine si la ce renunta? Ce compromisuri suteti dispusi sa faceti? Patul conjugal mai e oare conjugal? De cele mai mute ori dormitorul matrimonial (candva) devine camera mamei si a copilului. La inceput toata lumea intelege (trebuie sa i se refaca organismul, sa ii fie mai usor ca oricum se trezeste des, o ajuta sa fie mai aproape de cel mic, etc). Dar oare cat e normal ...

Schimb de cuvinte incendiare ziua, când poate ești la birou, scenarii erotice seara, poze revelatoare… Sexting nu mai e un fenomen nou, dar merită să-l încerci. Uite de ce. Ei bine, da! Sexting-ul ajută la creșterea stimei de sine. Este o metodă inedită ce presupune detașare și dorința de a lăsa frâu liber imaginației, și chiar dacă la început poate fi ușor intimidant, datorită faptului că te afli la adăpostul telefonului poți dovedi o deschidere mult mai mare. Ideea de a trimite mesaje cu un conținut sexual, de a-ți incita partenerul sau partenera, ba chiar un necunoscut, ideea de flirt și mai ales posibilitatea de a spune în cuvinte sau poze ceea ce ai vrea să-i faci celuilalt, poate ajuta relația în sine și oferă posibilitatea unei noi viziuni. Trăim într-o lume în care tehnologia este peste tot și oamenilor le e mult mai ușor să se conecteze online, decât în viața reală. Schimbul de mesaje sexuale poate însenina ziua oricui, iar multiplele aplicații, extrem de ludice, au o contribu...

  Deseori ne surprindem rămânând mult peste limita de toleranţă în diverse situaţii (relaţii, job și exemplele pot continua) care nu ne fac bine sau nu ne mai plac. Timpul poate trece atât de repede şi zona de confort rămâne zona sigură, astfel încât, oricât de greu ne-ar fi să stăm într-o situaţie nedorită, de multe ori acceptăm să facem asta în continuare din cauza fricii de necunoscut.   Bineînţeles că găsim tot felul de pretexte pentru a continua astfel (venit sigur, frica de singurătate etc) şi uităm care ne sunt nevoile reale sau ce am putea avea de câştigat dacă într-adevăr am ieṣi din situaţia toxicǎ.  Putem să stăm în relaţii pentru că ne considerăm norocoşi că le avem (aşa cum sunt ele) şi renuntăm să punem limite din cauza fricii de a le pierde. La bază poate sta o stimă de sine scăzută. Întrebarea pe care consider că ar trebui să ţi-o adresezi dacă eşti într-o relaţie toxică sau într-o situaţie care îţi dăunează, este: “ce am eu de pierdut dacă stau?”  Ră...