Psihoterapeut Alexandra Mavrodin

  Ti se intampla sa iti doresti sa faci ceva, insa realizezi ca deseori abandonezi ideea deoarece nu ai prea multa incredere in tine? Poate te gandesti ca altii o duc si mai rau, ca poti ramane si fara ceea ce ai sau ca nu meriti mai mult. De cate ori ai observat ca sunt unii oameni care au incredere in ei si ca acestia nu se sperie sa iasa din zona de confort? Ai auzit de persoane care isi valorizeaza munca si nu stau la un job prost platit sau care nu le mai indeplineste nevoile? Cat de usor le-a fost sa ceara o marire de salariu sau sa plece?  Dar ce zici despre acele persoane care ies mai usor din relatii toxice? Indiferent ca vorbim de relatii de cuplu sau de alta natura. Stiu ca nu sunt in relatii in care se simt iubiti, impliniti, comunica, incearca sa repare si daca lucrurile nu se schimba, se despart.  Ce au in comun toti acesti oameni? Stima de sine crescuta!  Nu, nimeni nu s-a nascut cu incredere in sine si oricine poate sa o dobandeasca. Tine de fiecare i...

 Se pare ca in Romania inca nu se cunoaste destul de bine necesitatea si importanta terapiei. Inca se confunda psihologia, psihoterapia si psihiatria si inca sunt neintelese persoanele care merg la terapie. Consider ca nu exista destula deschidere in zona asta si ca oamenii in general opteaza sa intre intr-un proces terapeutic doar cand  ajunge cutitul la os. Deocamdata barbatii raman mai reticienti la ideea de deschidere, vulnerabilitate si apelarea la un specialist in domeniul psihoterapiei. Dar nu vreau sa generalizez pentru ca asta nu inseamna ca terapia nu e si pentru barbati si ca nu exista barbati care fac terapie si lucreaza foarte bine.  Sunt multi care inteleg ca a merge la terapeut nu e egal cu a bea o cafea cu un prieten si ca nu, nu esti nebun daca te afli intr-un proces de cunoastere si de dezvoltare personala.  Exista si oameni care nu ii inteleg, carora li se pare ciudat ca sunt de ceva timp in terapie si considera automat ca fie au foarte multe probl...

  Am auzit pareri si pareri despre cum se presupune ca ar fi viata unui psihoterapeut. Majoritatea cred ca e perfecta, cealata parte ca sunt niste oameni de ocolit ca sunt increzuti si cam "plecati de acasa"😅 Psihoterapeutii sunt si ei oameni. Si ei pot avea probeme. Pot trece prin viata prin tot felul de incercari. Da, e adevarat ca avem unele avantaje ca ne cunoastem foarte bine si ne constientizam nevoile. Dar si noua ne mor persoane dragi, si noi trecem prin doliu, si noi ne despartim, si noi putem avea relatii toxice, probleme acasa, frustrari, dureri, si noua ne e dor de persoanele iubite pe care nu le putem vedea din cauza pandemiei. Si noi ne imbolnavim, avem prieteni, avem o viata cat se poate de normala (normal e relativ petru fiecare in parte). O sa vorbesc doar in numele meu pentru ca nu pot sa o fac in numele tuturor colegilor. Am avut o copilarie standard generatiei mele (aici fiecare poate intelege ceea ce considera), am avut pierderi, relatii toxice, adolecen...

Ca faci terapie e un lucru extraordinar! Terapia ajuta in n situatii. O relatie terapeutica e una sanatoasa (sau asa ar trebui sa fie). Sunt persoane care apeleaza la terapie din multiple motive. Unii pentru ca sunt deprimati, anxiosi, au atacuri de panica, sufera, dependente, sunt in situatii sau relatii toxice, nu isi mai gasesc motivatia, vor sa schimbe tiparul relational , vor sa le fie bine, sa se descopere, sa se dezvolte personal si/sau profesional, sa aiba mai multa incredere in ei, sa isi gaseasca raspunsuri pentru diverse situatii, sa treaca mai usor peste o pierdere, etc. Si toate sunt motive excelente pentru a face terapie!  Sunt si persoane carora le e rusine sa spuna ca fac terapie. Indiferent de varsta. Unii spun de la inceput celor dragi, altii au nevoie de timp, iar altii aleg sa nu spuna. Procesul terapeutic este unul confidential si e alegerea fiecaruia cand si daca aleg sa vorbeasca si cu altii despre asta.  Ce e in neregula cu rusinea? Rusinea este despre ...

  Moartea - in mod categric nu este un subiect optimist si nici macar unul pe care sa il dezvoltam cu prea multa placere. Asa suntem invatati. Parca e macabru. Oare e util? Din pacate cu totii suntem datori cu o moarte. Nu se stie cum, cand sau in ce fel, insa in mod sigur cu totii sutem constienti ca la un moment dat o sa murim. Cati dintre voi ati discutat cu sinceritate despre moarte? In ce fel? Cand cineva drag tocmai a murit, cand primim un diagnostic grav? Cand discutam despre fricile pe care le avem? Cand ati explicat celor mici despre moarte? Sau poate din perspectiva religioasa? Daca cineva drag e pe moarte, ce faci? Discutati despre asta sau ramane subiect tabu? Aflati ce isi doreste pentru inmormantare sau e un subiect prea dureros si inconfortabil? Cati au discutat despre moartea lor? Desi moartea este certa se poate intampla sa nu avem cu cine discuta despre asta. Stiu persoanele dragi voua cum ati vrea sa se incheie viata voastra? Ati discutat despre inmormantarea voa...

 Sper ca noul an sa aduca normalitate. Imi doresc ca lumea sa iasa din zona de frica. Sper ca intalnirile sa nu mai fie predominant in mediul online. Si mi-ar placea tare mult ca lumea sa reinceapa sa traiasca. Imi doresc sa ne vedem iar cu familia si cu prietenii. Sa calatorim. Mi-ar placea ca pentru acest an sa avem ce ne dorim si ce e bine pentru noi. A fost un an cu bune si cu rele. A fost un an in care a trebuit sa ne adaptam. Sa trecem peste multe frici. Un an care ne-a scos mult din zona de confort! Un an provocator la fiecare s-a adaptat asa cum a putut mai bine. 2021 incepe cu mult mai multi oameni in depresie, cu oameni care au si mai multa nevoie de ajutor specializat. Multi si-au pierdut siguranta financiara, altii de cateva luni bune nu ies din casa,unii au multe atacuri de panica, exista relatii care au ramas “lipite” doar pentru ca nu s-a putut divorta, realitatile tuturor s-au schimbat, multi nu si-au schimbat serviciul de frica instabilitatii cauzate de situatia un...

  As vrea sa nu fie nevoie sa scriu despre asta. Mi-ar placea sa ni se para normal sa cerem ajutorul unui specialist in sanatate mintala, sa nu existe prejudecati, stereotipuri, sa nu se simta rusine in privinta asta, sa nu existe confuzia generala:"daca te duci la terapie, inseamna ca esti nebun!" Nu, a face terapie nu e deloc sinonim cu "esti bolnav". Asa cum nu e la fel nici cu a discuta cu un prieten. Un psihoterapeut e un specialist obiectiv care s-a pregatit cel putin noua ani pentru a putea profesa si care continua sa se dezvolte profesional toata viata. Am multi clienti care incep terapia spunand:"speram ca nu o sa fie niciodata nevoie sa ajung aici!" Aici insemnand intr-un cabinet psihoterapeutic. Multi ajung intai la n medici cautand solutii pentru starile de rau pe care le au. Si nu e nimic rau in asta ci din contra, este indicat sa va asigurati ca ceea ce simtiti nu e de natura medicala. Cine poate apela la un psihoterapeut? Oricine! Da, da, or...