Psihoterapeut Alexandra Mavrodin

 Multi considera ca e necesar ca terapeutul ales sa bifeze totul de pe lista lor de dorinte, insa nu conteaza ce se intampla in viata terapeutului deoarece un bun psihoterapeut foloseste autodezvaluirea ca tehnica atunci cand e in folosul clientilor sai. E necesar sa ne amintim (aflam) ca pentru a ajunge sa profesezi ca psihoterapeut ai nevoie de minim noua ani de studiu (trei ani de facultate, doi de master, doi de formare si inca doi de supervizare), timp in care se dezvolta aptitudinile necesare pentru ca acesta sa poata sa lucreze cu clientii (indiferent de stadiul in care se afla in viata lor).  Si psihoterapeutul a facut terapie si in cadrul programului de formare si-a rezolvat problemele si a lucrat mult cu el - tocmai pentru a nu impacta in sens negativ ce ce intampla in cabinet. Sunt multi care isi aleg terapeutul dupa o lista de parca ar merge la piata: sa fie casatorit (de n ani), sa aiba cel putin un copil, sa aiba viata perfecta, sa nu stie personal ce inseamna re...

 Cum a fost anul asta pentru tine? Cum l-ai descrie? A fost un an bun? Un an pandemic, un an provocator, un an in care poate ai pierdut persoane dragi, un an in care ai fost mai aproape sau mai departe de visurile tale?  Ce lectii ai invatat din anul care tocmai se incheie? Ce obiective ti s-au indeplinit? Ce oameni noi ai intalnit? Ce ai facut anul asta pentru tine? Cat de atent ai fost la tine? Dar la nevoile tale? Cat de des ai indeplinit asteptarile celorlalti? Cat de mult ai luptat pentru ceea ce iti doresti? Cat timp ti-ai acordat? Ce ai facut pentru un viitor mai bun?  A fost un an reusit? Cum te-ai descrie? Ce emotii ai avut? Care au predominat? Ce realizari ai avut? Ce lectii? Cate limite ai pus? Cat de des ai reusit sa nu te simti vinovat(a) ca ai ales sa faci ceea ce iti doreai? Cu ce sentimente ramai acum la final de an? Simti recunostinta pentru ce a adus sau abia astepti sa treaca? Cat de des ai asteptat sa treaca ziua? Dar luna? Anul? Ai reusit sa te iubest...

O sa incep in mod atipic - prin a sublinia ca nu sunt fanul numarul unu al sportului. Imi place sa inot si sa merg cu bicicleta. In rest...am profitat de fiecare ocazie sa NU fac sport. Scutiri medicale in scoala si orice scuza era bine venita. Am avut cateva tentative de a face sport la sala si cel mai mult cred ca am mers de cinci ori consecutiv. Nu spun ca nu e important sportul, din contra, stiu foarte bine ce impact are asupra unei vieti sanatoase. Inclusiv din punct de vedere al psihicului.  Pentru mine lucrurile s-au schimbat cand mai multe persoane mi-au recomandat sa fac Barre Fitness. Nici nu auzisem de asta, asa ca m-am documentat un pic. Si cum toate recomandarile duceau la Elena Marton, am zis sa o caut. A raspuns repede, empatic, nu a pus presiune si mi-a placut. Unde sa mai spun ca si comunica foarte bine si desi isi tine orele in mediul online, a reusit sa aiba conexiune cu fiecare participant. Nu incepe ora fara a te intreba cum esti, ce mai face copilul, pisica,...

Deseori ni se poate intampla sa simtim ca nu mai putem. Oricat de puternici suntem si oricat ne descurcam sa jonglam cu toate, cateodata putem sa ne trezim ca ne dorim sa nu mai trebuiasca sa avem forta, sa nu mai trebuiasca sa le gestionam pe toate, sa avem pauza de la putere, control, descurcat.  Netul abunda de citate motivationale despre asta. Si e ok, sunt bune si chiar recomand ca pentru fiecare gand negativ sa avem alte trei ganduri pozitive. Insa, uneori nici asta nu pare sa fie de ajuns. Viata deseori e o lupta si de cele mai multe ori pare ca asa a fost intotdeauna. Important e sa stai cu tine, sa te conectezi la tine, sa te lasi sa simti, sa plangi, sa stai, sa lenevesti, sa pierzi ore uitandu-te la un film, sa nu te simti vinovat(a) ca te alegi pe tine. Sa nu simti rusine ca alegi ca uneori sa nu faci nimic.   Un alt aspect important e sa te prioritizezi. Cat timp tu esti bine le poti face si pe celalalte. Daca tot consumi resurse, insa nu iti incarci si bater...

  Ti se intampla sa iti doresti sa faci ceva, insa realizezi ca deseori abandonezi ideea deoarece nu ai prea multa incredere in tine? Poate te gandesti ca altii o duc si mai rau, ca poti ramane si fara ceea ce ai sau ca nu meriti mai mult. De cate ori ai observat ca sunt unii oameni care au incredere in ei si ca acestia nu se sperie sa iasa din zona de confort? Ai auzit de persoane care isi valorizeaza munca si nu stau la un job prost platit sau care nu le mai indeplineste nevoile? Cat de usor le-a fost sa ceara o marire de salariu sau sa plece?  Dar ce zici despre acele persoane care ies mai usor din relatii toxice? Indiferent ca vorbim de relatii de cuplu sau de alta natura. Stiu ca nu sunt in relatii in care se simt iubiti, impliniti, comunica, incearca sa repare si daca lucrurile nu se schimba, se despart.  Ce au in comun toti acesti oameni? Stima de sine crescuta!  Nu, nimeni nu s-a nascut cu incredere in sine si oricine poate sa o dobandeasca. Tine de fiecare i...

 Se pare ca in Romania inca nu se cunoaste destul de bine necesitatea si importanta terapiei. Inca se confunda psihologia, psihoterapia si psihiatria si inca sunt neintelese persoanele care merg la terapie. Consider ca nu exista destula deschidere in zona asta si ca oamenii in general opteaza sa intre intr-un proces terapeutic doar cand  ajunge cutitul la os. Deocamdata barbatii raman mai reticienti la ideea de deschidere, vulnerabilitate si apelarea la un specialist in domeniul psihoterapiei. Dar nu vreau sa generalizez pentru ca asta nu inseamna ca terapia nu e si pentru barbati si ca nu exista barbati care fac terapie si lucreaza foarte bine.  Sunt multi care inteleg ca a merge la terapeut nu e egal cu a bea o cafea cu un prieten si ca nu, nu esti nebun daca te afli intr-un proces de cunoastere si de dezvoltare personala.  Exista si oameni care nu ii inteleg, carora li se pare ciudat ca sunt de ceva timp in terapie si considera automat ca fie au foarte multe probl...

  Am auzit pareri si pareri despre cum se presupune ca ar fi viata unui psihoterapeut. Majoritatea cred ca e perfecta, cealata parte ca sunt niste oameni de ocolit ca sunt increzuti si cam "plecati de acasa"😅 Psihoterapeutii sunt si ei oameni. Si ei pot avea probeme. Pot trece prin viata prin tot felul de incercari. Da, e adevarat ca avem unele avantaje ca ne cunoastem foarte bine si ne constientizam nevoile. Dar si noua ne mor persoane dragi, si noi trecem prin doliu, si noi ne despartim, si noi putem avea relatii toxice, probleme acasa, frustrari, dureri, si noua ne e dor de persoanele iubite pe care nu le putem vedea din cauza pandemiei. Si noi ne imbolnavim, avem prieteni, avem o viata cat se poate de normala (normal e relativ petru fiecare in parte). O sa vorbesc doar in numele meu pentru ca nu pot sa o fac in numele tuturor colegilor. Am avut o copilarie standard generatiei mele (aici fiecare poate intelege ceea ce considera), am avut pierderi, relatii toxice, adolecen...